3 definiții pentru breanc
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
breanc sn [At: PAMFILE, I.C. 392 / Pl: ~uri / E: nct] (Îvp) Ciob.
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
BREANC s. v. ciob, hârb, spărtură, țandără.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
breanc s. v. CIOB. HÎRB. SPĂRTURĂ. ȚANDĂRĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: breanc
breanc substantiv neutru
| substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)