opțiuni

2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BRAVÁ1, bravez, vb. I. Tranz. A înfrunta bărbătește, vitejește (o primejdie). ♦ A se expune în mod inutil unei primejdii. – Din fr. braver.

BRAVÁ1, bravez, vb. I. Tranz. A înfrunta bărbătește, vitejește (o primejdie). ♦ A se expune în mod inutil unei primejdii. – Din fr. braver.

bravá2 vi [At: NEGRUZZI, S. I, 289 / Pzi: ~véz / E: fr braver] 1 A se împotrivi bărbătește unei primejdii. 2 A provoca (pe cineva) prin vorbe cutezătoare. 3 A se expune inutil unei primejdii Si: a sfida.

BRAVÁ2, bravez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A înfrunta bărbătește (o primejdie), a se împotrivi fără frică; a se expune în mod inutil unei primejdii. V. desfide, sfida. A brava moartea.

BRAVÁ2, bravez, vb. I. Tranz. A înfrunta bărbătește, vitejește (o primejdie); a se expune în mod inutil unei primejdii. – Fr. braver.

BRAVÁ vb. I. tr. A înfrunta cu curaj (o primejdie). ♦ A se expune inutil (unei primejdii etc.); a sfida. [< fr. braver, it. bravare].

BRAVÁ vb. tr. a înfrunta cu curaj (o primejdie). ◊ a se expune inutil (unei primejdii etc.); a face pe grozavul, a sfida. (< fr. braver)

A BRAVÁ ~éz 1. tranz. (primejdii) A depăși cu bărbăție; a înfrunta fără frică. 2. intranz. A o face pe bravul; a manifesta ambiția de a se evidenția ca fiind viteaz. /<fr. braver

bravà v. 1. a înfrunta primejdii cu nepăsare; 2. a provoca sau a desfide pe cineva.

*bravéz v. tr. (fr. braver). Barb. Înfrunt, sfidez: A brava periculu.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bravá (a ~) vb., ind. prez. 3 braveáză

bravá vb., ind. prez. 1 sg. bravéz, 3 sg. și pl. braveáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BRAVÁ vb. 1. v. sfida. 2. v. înfrunta.

BRAVA vb. 1. a desfide, a sfida. (~ moartea.) 2. a înfrunta, a sfida, (rar) a sfrunta. (~ cu curaj un pericol.)

Intrare: bravat
bravat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bravat
  • bravatul
  • bravatu‑
  • bravată
  • bravata
plural
  • bravați
  • bravații
  • bravate
  • bravatele
genitiv-dativ singular
  • bravat
  • bravatului
  • bravate
  • bravatei
plural
  • bravați
  • bravaților
  • bravate
  • bravatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: brava
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • brava
  • bravare
  • bravat
  • bravatu‑
  • bravând
  • bravându‑
 singular plural
  • bravează
  • bravați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bravez
 (să)
  • bravez
  • bravam
  • bravai
  • bravasem
a II-a (tu)
  • bravezi
 (să)
  • bravezi
  • bravai
  • bravași
  • bravaseși
a III-a (el, ea)
  • bravează
 (să)
  • braveze
  • brava
  • bravă
  • bravase
plural I (noi)
  • bravăm
 (să)
  • bravăm
  • bravam
  • bravarăm
  • bravaserăm
  • bravasem
a II-a (voi)
  • bravați
 (să)
  • bravați
  • bravați
  • bravarăți
  • bravaserăți
  • bravaseți
a III-a (ei, ele)
  • bravează
 (să)
  • braveze
  • bravau
  • bravară
  • bravaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

brava

  • 1. tranzitiv A înfrunta bărbătește, vitejește (o primejdie).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: desfide sfida sfrunta un exemplu
    exemple
    • A brava moartea.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A se expune în mod inutil unei primejdii.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. intranzitiv A o face pe bravul; a manifesta ambiția de a se evidenția ca fiind viteaz.
    surse: NODEX

etimologie: