13 definiții pentru bravadă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BRAVADĂ, bravade, s. f. Acțiune sau vorbă prin care bravezi pe cineva sau ceva; cutezanță, sfidare. – Din fr. bravade.

BRAVADĂ, bravade, s. f. Acțiune sau vorbă prin care bravezi pe cineva sau ceva; cutezanță, sfidare. – Din fr. bravade.

brava sf [At: DN3 / Pl: ~de / E: fr bravade] 1 Provocare cutezătoare. 2 Sfidare.

brava s.f. Manifestare faptică sau verbală prin care cineva sau ceva este sfidat; cutezanță, sfidare. Bravada lui de a merge cu viteză mare pe șosea nu a impresionat-o. • pl. -e. /<fr. bravade.

BRAVADĂ, bravade, s. f. Acțiune, gest sau vorbă prin care bravezi pe cineva sau ceva (de temut). – V. sfidare, desfidere.

BRAVADĂ, bravade, s. f. Acțiune sau vorbă prin care bravezi pe cineva sau ceva. – Fr. bravade.

BRAVA s.f. Provocare cutezătoare; sfidare. [< fr. bravade].

BRAVA s. f. acțiune, manifestare prin care se bravează; sfidare. (< fr. bravade)

BRAVADĂ ~e f. 1) Faptă sau vorbă prin care cineva sau ceva este bravat; sfidare. 2) Expunere fără rost la risc. /<fr. bravade

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

brava s. f., g.-d. art. bravadei; pl. bravade

brava s. f., g.-d. art. bravadei; pl. bravade

brava s. f., g.-d. art. bravadei; pl. bravade

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BRAVA s. bravare, desfidere, sfidare, (înv.) desfid. (Un act de ~.)

Intrare: bravadă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brava
  • bravada
plural
  • bravade
  • bravadele
genitiv-dativ singular
  • bravade
  • bravadei
plural
  • bravade
  • bravadelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

brava, bravadesubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.