O definiție pentru braur


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bráur (-ri), s. m. – Geamantan. Origine necunoscută.

Intrare: braur
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • braur
  • braurul
  • brauru‑
plural
  • brauri
  • braurii
genitiv-dativ singular
  • braur
  • braurului
plural
  • brauri
  • braurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)