BRANHIO- (BRANCHIO-) „branhii, lamele branhiale”. ◊ gr. brankhia „urechi de pești, branhii” > fr. branchio-, germ. id., engl. id. > rom. branhio- și branchio-. □ ~gen (v. -gen₁), adj., care își are originea în branhii; ~mer (v. -mer), s. n., segment al mezodermului visceral; ~micete (v. -micete), s. f. pl., ciuperci inferioare care parazitează în vasele sanguine din lamelele branhiale ale peștilor; ~pode (v. -pod), s. n. pl., ordin de crustacee inferioare, cu corpul segmentat și prevăzut cu formații branhiale; ~steg (v. -steg), adj., care acoperă branhiile; ~stome (v. -stom), adj., s. n. pl., 1. adj., Care are branhiile unite cu gura. 2. s. n. pl., Gen de cefalocordate, al căror tip este amfioxul; ~taxie (v. -taxie), s. f., reacție fizică prin care peștii sînt antrenați către o apă mai oxigenată; ~zaur (v. -zaur), s. m., animal amfibiu din carboniferul superior permian, din grupa stegocefalilor, asemănător cu salamandra.