branhio- [At: DN³ / P: ~hi-o ~ / E: gr βρανϰχια] Element prim de compunere cu semnificația: 1 De branhii. 2 Referitor la branhii.

branhio- v. branhi-.

BRANHIO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) branhii”. [Pron. -hi-o-, var. branhi-. / < gr. branchia].

BRANHI(O)- elem. „branhii”. (< fr. branchi/o/-, cf. lat. bronchia, gr. brankhia)

branhi- vz branhio-

branhi- Elem. de compunere „branhii”. • și branhio-. /<fr. branchi(o)~; cf. lat. branchĭa,-ae, gr. βράγχιον „branhie”.

BRANHI- v. branhio-.

BRANHIO- (BRANCHIO-) „branhii, lamele branhiale”. ◊ gr. brankhia „urechi de pești, branhii” > fr. branchio-, germ. id., engl. id. > rom. branhio- și branchio-. □ ~gen (v. -gen₁), adj., care își are originea în branhii; ~mer (v. -mer), s. n., segment al mezodermului visceral; ~micete (v. -micete), s. f. pl., ciuperci inferioare care parazitează în vasele sanguine din lamelele branhiale ale peștilor; ~pode (v. -pod), s. n. pl., ordin de crustacee inferioare, cu corpul segmentat și prevăzut cu formații branhiale; ~steg (v. -steg), adj., care acoperă branhiile; ~stome (v. -stom), adj., s. n. pl., 1. adj., Care are branhiile unite cu gura. 2. s. n. pl., Gen de cefalocordate, al căror tip este amfioxul; ~taxie (v. -taxie), s. f., reacție fizică prin care peștii sînt antrenați către o apă mai oxigenată; ~zaur (v. -zaur), s. m., animal amfibiu din carboniferul superior permian, din grupa stegocefalilor, asemănător cu salamandra.

BRANCHI-, v. BRANHI-.

BRANCHIO-, v. BRANHIO-.

BRANHI- (BRANCHI-) „branhii”. ◊ L. branchiae „branhii” > fr. branchi-, engl. id. > rom. branhi- și branchi-. □ ~col (v. -col₁), adj., care trăiește parazitar pe branhiile peștilor; ~fer (v. -fer), adj., care este înzestrat cu branhii; ~form (v. -form), adj., în formă de branhii.