2 definiții pentru branhiform


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

branhifórm adj. m., pl. branhifórmi; f. sg. branhifórmă, pl. branhifórme


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

BRANHI- (BRANCHI-) „branhii”. ◊ L. branchiae „branhii” > fr. branchi-, engl. id. > rom. branhi- și branchi-.~col (v. -col1), adj., care trăiește parazitar pe branhiile peștilor; ~fer (v. -fer), adj., care este înzestrat cu branhii; ~form (v. -form), adj., în formă de branhii.

Intrare: branhiform
branhiform adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • branhiform
  • branhiformul
  • branhiformu‑
  • branhiformă
  • branhiforma
plural
  • branhiformi
  • branhiformii
  • branhiforme
  • branhiformele
genitiv-dativ singular
  • branhiform
  • branhiformului
  • branhiforme
  • branhiformei
plural
  • branhiformi
  • branhiformilor
  • branhiforme
  • branhiformelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)