16 definiții pentru branhie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BRÁNHIE, branhii, s. f. Organ de respirație, extern sau intern, prezent la majoritatea animalelor acvatice (pești, raci etc.). – Din fr. branchie, lat. branchia.

BRÁNHIE, branhii, s. f. Organ de respirație, extern sau intern, prezent la majoritatea animalelor acvatice (pești, raci etc.). – Din fr. branchie, lat. branchia.

bránhie sf [At: DA / Pl: ~ii / E: lat branchio] Lamelă care aparține unei serii ce formează aparatul respirator al animalelor acvatice.

BRÁNHIE, branhii, s. f. (De obicei la pl.) Organ extern (liber sau acoperit) prin care respiră peștii, racii și alte animale care trăiesc în apă. – Pronunțat: -hi-e.

BRÁNHIE, branhii, s. f. Organ extern de respirație al unor animale acvatice (pești, raci etc.). – Fr. branchies (lat. lit. branchiae).

BRÁNHIE s.f. Organ extern de respirație al unor animale acvatice. [Gen. -iei. / < fr. branchie, lat. branchiae < gr. branchia].

BRÁNHIE s. f. organ extern de respirație a unor animale acvatice (pești, batracieni, crustacee, cefalopode etc.). (< fr. branchie, lat. branchia)

BRÁNHIE ~i f. Organ de respirație extern sau intern, prezent la numeroase animale acvatice. [Art. branhia; G.-D. branhiei; Sil. -hi-e] /<lat. branchiae, fr. branchies

branhii f. pl. organe de respirațiune ale peștilor.

*bránchiĭ și bránhiĭ n. pl. (vgr. bránhion, pl. bránhia). Anat. Organele respiratoriĭ ale peștilor, numite popular „urechi”. V. urlă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bránhie (organ la animale acvatice) (-hi-e) s. f., art. bránhia (-hi-a), g.-d. art. bránhiei; pl. bránhii, art. bránhiile (-hi-i-)

bránhie s. f. (sil. -hi-e), art. bránhia (sil. -hi-a), g.-d. art. bránhiei; pl. bránhii, art. bránhiile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BRÁNHIE s. (ZOOL.) (reg.) ureche, (Ban.) urlă. (~ la pești, la crustacee etc.)

BRANHIE s. (ZOOL) (reg.) ureche, (Ban.) urlă. (~ la pești, la crustacee etc.)

Intrare: branhie
  • silabație: bran-hi-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • branhie
  • branhia
plural
  • branhii
  • branhiile
genitiv-dativ singular
  • branhii
  • branhiei
plural
  • branhii
  • branhiilor
vocativ singular
plural

branhie

  • 1. Organ de respirație, extern sau intern, prezent la majoritatea animalelor acvatice (pești, raci etc.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: ureche urlă

etimologie: