2 intrări

23 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

branșa vt [At: CADE / Pzi: ~șez / E: fr brancher] 1 A face un branșament (de conductă). 2 A face legătura unui fir electric cu firul principal.

BRANȘÁ, branșez, vb. I. Tranz. A face un branșament sau un racord electric. – Din fr. brancher.

BRANȘÁ, branșez, vb. I. Tranz. A face un branșament sau un racord electric. – Din fr. brancher.

BRANȘÁ, branșez, vb. I. Tranz. A face un branșament sau un racord electric.

BRANȘÁ, branșez, vb. I. Tranz. A face un branșament sau un racord electric. – Fr. brancher.

BRANȘÁ vb. I. tr. A face un branșament, un racord electric. [< fr. brancher].

BRANȘÁ vb. tr. 1. a face un branșament. 2. (fig.) a pune în legătură. (< fr. brancher)

branșă sf [At: SAHIA, U.R.S.S. 108 / V: (pop) ~șe / Pl: ~șe / E: fr branche] 1 Ramură, sector, secție în industrie, în negoț, în meserii. 2 Domeniu de activitate. 3 Specialitate. 4 (Îla) De ~ Specialist.

BRÁNȘĂ, branșe, s. f. Ramură, specialitate, domeniu de activitate (în meserii, negoț etc.). ◊ Loc. adj. De branșă = de meserie; specialist. – Din fr. branche.

BRÁNȘĂ, branșe, s. f. Ramură, specialitate, domeniu de activitate (în meserii, negoț etc.). ◊ Loc. adj. De branșă = de meserie; specialist. – Din fr. branche.

BRÁNȘĂ, branșe, s. f. Ramură, specialitate, domeniu de activitate (în meserii, negoț, tehnică etc.). Femeia participă... în toate branșele economice și sociale. SAHIA, U.R.S.S. 108. ◊ Loc. adj. De branșă = de meserie, de specialitate, specialist. Este funcționar bun, dar nu e de branșă.

BRÁNȘĂ, branșe, s. f. Ramură, specialitate, domeniu de activitate (în meserii, negoț etc.). ◊ Loc. adj. De branșă = de meserie; specialist. – Fr. branche.

BRÁNȘĂ s.f. Ramură de activitate; specialitate în negoț, în meserii etc. ◊ De branșă = de meserie; specialist. [< fr. branche].

BRÁNȘĂ s. f. ramură, specialitate, domeniu de activitate. (< fr. branche)

BRÁNȘĂ ~e f. 1) Diviziune a unei discipline științifice sau a unei activități practice; ramură; specialitate. * De ~ de meserie. [G.-D. branșei] /<fr. branche

branșă f. 1. ramură, diviziune specială a unei științe; 2. profesiune, specialitate (= fr. branche).

*bránșă f., pl. e (fr. branche, ramură. V. brîncă). Barb. Ramură, specialitate: branșa cizmăriiĭ. - Rom. corect: ramură.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

branșá (a ~) vb., ind. prez. 3 branșeáză, 1 pl. branșắm; ger. branșấnd

branșá vb., ind. prez. 1 sg. branșéz, 3 sg. și pl. branșeáză, 1 pl. branșăm; ger. branșând

bránșă s. f., art. bránșa, g.-d. art. bránșei; pl. bránșe

bránșă s. f., g.-d. art. bránșei; pl. bránșe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BRÁNȘĂ s. disciplină, domeniu, ramură, sector, specialitate. (În ce ramură sau ~ activezi?)

BRANȘĂ s. disciplină, domeniu, ramură, sector, specialitate. (În ce ramură sau ~ activezi?)

Intrare: branșa
verb (VT202)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • branșa
  • branșare
  • branșat
  • branșatu‑
  • branșând
  • branșându‑
singular plural
  • branșea
  • branșați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • branșez
(să)
  • branșez
  • branșam
  • branșai
  • branșasem
a II-a (tu)
  • branșezi
(să)
  • branșezi
  • branșai
  • branșași
  • branșaseși
a III-a (el, ea)
  • branșea
(să)
  • branșeze
  • branșa
  • branșă
  • branșase
plural I (noi)
  • branșăm
(să)
  • branșăm
  • branșam
  • branșarăm
  • branșaserăm
  • branșasem
a II-a (voi)
  • branșați
(să)
  • branșați
  • branșați
  • branșarăți
  • branșaserăți
  • branșaseți
a III-a (ei, ele)
  • branșea
(să)
  • branșeze
  • branșau
  • branșa
  • branșaseră
Intrare: branșă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • branșă
  • branșa
plural
  • branșe
  • branșele
genitiv-dativ singular
  • branșe
  • branșei
plural
  • branșe
  • branșelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

branșa

  • 1. A face un branșament sau un racord electric.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie:

branșă

etimologie: