2 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bramburít, ~ă a [At: DA / Pl: ~iți, ~e / E: bramburi] (Fam) 1 (D. oameni) Zăpăcit. 2 (D. obiecte) Aflat în dezordine.

BRAMBURÍT, -Ă, bramburiți, -te, adj. (Fam.) 1. (Despre oameni) Zăpăcit. 2. (Despre obiecte) Care se află în dezordine. – V. bramburi.

BRAMBURÍT, -Ă, bramburiți, -te, adj. (Fam.) 1. (Despre oameni) Zăpăcit. 2. (Despre obiecte) Aflat în dezordine. – V. bramburi.

bramburí [At: DA / Pzi: ~resc / E: brambura] 1 vt A încurca. 2 vr A umbla fără rost.

BRAMBURÍ, bramburesc, vb. IV. (Fam.) 1. Tranz. A pune în dezordine, de-a valma, a încurca. 2. Refl. A umbla fără rost, de colo-colo. – Din brambura.

BRAMBURÍ, bramburesc, vb. IV. (Fam.) 1. Tranz. A pune în dezordine, de-a valma, a încurca. 2. Refl. A umbla fără rost, de colo-colo. – Din brambura.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BRAMBURÍ vb. v. încurca, zăpăci.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

bramburi, bramburesc I. v. t. a strica o anumită ordine, a încurca II. v. r. a umbla fără rost, de colo-colo

Intrare: bramburit
bramburit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bramburit
  • bramburitul
  • bramburitu‑
  • bramburi
  • bramburita
plural
  • bramburiți
  • bramburiții
  • bramburite
  • bramburitele
genitiv-dativ singular
  • bramburit
  • bramburitului
  • bramburite
  • bramburitei
plural
  • bramburiți
  • bramburiților
  • bramburite
  • bramburitelor
vocativ singular
plural
Intrare: bramburi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bramburi
  • bramburire
  • bramburit
  • bramburitu‑
  • bramburind
  • bramburindu‑
singular plural
  • bramburește
  • bramburiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bramburesc
(să)
  • bramburesc
  • brambuream
  • bramburii
  • bramburisem
a II-a (tu)
  • bramburești
(să)
  • bramburești
  • brambureai
  • bramburiși
  • bramburiseși
a III-a (el, ea)
  • bramburește
(să)
  • bramburească
  • bramburea
  • bramburi
  • bramburise
plural I (noi)
  • bramburim
(să)
  • bramburim
  • brambuream
  • bramburirăm
  • bramburiserăm
  • bramburisem
a II-a (voi)
  • bramburiți
(să)
  • bramburiți
  • brambureați
  • bramburirăți
  • bramburiserăți
  • bramburiseți
a III-a (ei, ele)
  • bramburesc
(să)
  • bramburească
  • brambureau
  • bramburi
  • bramburiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bramburit familiar

  • 1. Despre oameni:
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: zăpăcit
  • 2. (Despre obiecte) Care se află în dezordine.
    surse: DEX '09

etimologie:

  • vezi bramburi
    surse: DEX '98 DEX '09

bramburi familiar

etimologie:

  • brambura
    surse: DEX '98 DEX '09