2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bracă f. Buc. (pl. brace, braci), izmene. [Lat. BRACA, nădragi].

BRACÁ, brachez, vb. I. Tranz. A îndrepta către un anumit punct sau într-o anumită direcție. – Din fr. braquer.

BRACÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A îndrepta un obiect către un punct. ♦ (Tehn.) A orienta roțile directoare ale unui automobil pentru a vira. ♦ A înclina comenzile unui avion pentru viraj. ♦ intr. A întoarce, a vira. [P.i. 1 -chez, 3 -chează. / < fr. braquer].

BRACÁ vb. I. tr. 1. a îndrepta un obiect, un lucru către un punct. 2. a orienta roțile directoare ale unui automobil pentru a vira. ◊ a înclina comenzile unui aparat de zbor. II. intr. a întoarce (un vehicul), a vira. (< fr. braquer)

bracá vb. I A întoarce ◊ „Dar nu-i nici o problemă. După 500 de metri bracați la dreapta și exact între snack-bar și rotiserie încep bungalow-urile de la motel!” R.l. 6 V 81 p. 2 (din fr. braquer; DN3)

bracà v. a pune într’o direcțiune determinată: a braca un aparat (= fr. braquer).

*brachéz, a -á v. tr. (fr. braquer). Barb. Îndrept, ațintesc: a braca tunurile, binoclu.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*bracá (a ~) vb., ind. prez. 3 bracheáză

bracá vb., ind. prez. 1 sg. brachéz, 3 sg. și pl. bracheáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BRÁCE s. pl. v. indispensabili, izmene.

brace s. pl. v. INDISPENSABILI. IZMENE.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bráce s. f. pl. – (Bucov., rar) Indispensabili. – Var. braci, s. m. pl. Lat. bracae (Candrea-Dens., 173; DAR). Cuvînt practic nefolosit, supraviețuind în brăcire, brăcinar, îmbrăca. Cf. alb. brekë „indispensabili”, it. brache „pantalon”, prov., sp., port. braga, fr. brayes, ngr. βραϰί.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

bráce, s.f., pl. – (reg.) Indispensabili, izmene: „Și pe când ți-o ai gătat / N-o fost bună nici de sac, / Da’ de brace pe bărbat?” (Bârlea, 1924, II: 224). (Maram., Bucov.). – Lat. bracae „pantaloni mulați pe picior” (CDDE, DA, MDA).

bráce, s.f., pl. – Indispensabili: „Și pe când ți-o ai gătat / N-o fost bună nici de sac, / Da’ de brace pe bărbat?” (Bârlea 1924 II: 224). Termenul se folosește (rar) și în Bucovina. – Lat. bracae „pantaloni mulați pe picior”.

Intrare: bracă
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bra
  • braca
plural
  • brace
  • bracele
genitiv-dativ singular
  • brace
  • bracei
plural
  • brace
  • bracelor
vocativ singular
plural
Intrare: braca
verb (VT204)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • braca
  • bracare
  • bracat
  • bracatu‑
  • bracând
  • bracându‑
singular plural
  • brachea
  • bracați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • brachez
(să)
  • brachez
  • bracam
  • bracai
  • bracasem
a II-a (tu)
  • brachezi
(să)
  • brachezi
  • bracai
  • bracași
  • bracaseși
a III-a (el, ea)
  • brachea
(să)
  • bracheze
  • braca
  • bracă
  • bracase
plural I (noi)
  • bracăm
(să)
  • bracăm
  • bracam
  • bracarăm
  • bracaserăm
  • bracasem
a II-a (voi)
  • bracați
(să)
  • bracați
  • bracați
  • bracarăți
  • bracaserăți
  • bracaseți
a III-a (ei, ele)
  • brachea
(să)
  • bracheze
  • bracau
  • braca
  • bracaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

braca bracat

  • 1. A îndrepta către un anumit punct sau într-o anumită direcție.
    surse: DEX '09 DN
    • 1.1. tehnică A orienta roțile directoare ale unui automobil pentru a vira.
      surse: DN
    • 1.2. A înclina comenzile unui avion pentru viraj.
      surse: DN

etimologie: