3 intrări

29 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

brăzdare sf [At: DA / Pl: ~dări / E: brăzda + -re] 1 Tragere de brazde cu plugul Si: brăzdat1 (1). brăzdătură (2). 2 Lăsare de dâre în urma roților, a corăbiilor etc. Si: brăzdat (2), brăzdătură (3). 3 Ridare.

brăzda vt [At: (a. 1703) URICARIUL XVI, 45 / V: ~di, ~dui, brez~, brezdui / E: brazdă] 1 A trage brazde (cu plugul). 2 (Pan; d. roată, corabie etc.) A lăsa urme sau dâre. 3 (În legătură cu fața) A rida. 4 (Spc; îe) A trage întâia ~dă A face începutul. (Fig; îvp) A atinge (pe cineva) cu vorba Si: a ofensa.

brăzdár sn [At: DA / Pl: ~e / E: brazdă + -ar] 1 Fier al plugului care trage brazdele în pământ. 2 Parte la mașinile de semănat care introduce semințele în pământ.

BRĂZDÁ, brăzdez, vb. I. Tranz., absol. și refl. 1. Tranz. și absol. A trage brazde (1) cu plugul; a brăzdui. 2. Tranz. și absol. (Despre roți, corăbii etc.) A lăsa urmă, dâră. 3. Tranz. și refl. Fig. (Despre fața omului) A (se) zbârci, a (se) cuta, a (se) rida. 4. Tranz. Fig. (Despre ape curgătoare, forme de relief etc.) A străbate dintr-o parte în alta, de la un capăt la altul o regiune, o țară. – Din brazdă.

BRĂZDÁR, brăzdare, s. n. 1. Parte componentă a plugului, care taie brazda (1) în plan orizontal. 2. Parte constitutivă la mașinile de semănat, care introduce semințele în pământ. – Brazdă + suf. -ar.

BRĂZDÁR, brăzdare, s. n. 1. Parte componentă a plugului, care taie brazda (1) în plan orizontal. 2. Parte constitutivă la mașinile de semănat, care introduce semințele în pământ. – Brazdă + suf. -ar.

BRĂZDÁ, brăzdez, vb. I. Tranz., absol. și refl. 1. Tranz. și absol. A trage brazde (1) cu plugul; a brăzdui. 2. Tranz. și absol. (Despre roți, corăbii, fulgere etc.) A lăsa urmă, dâră. 3. Tranz. și refl. Fig. (Despre fața omului) A (se) zbârci, a (se) cuta, a (se) rida. 4. Tranz. Fig. (Despre ape curgătoare, forme de relief etc.) A străbate dintr-o parte în alta, de la un capăt la altul o regiune, o țară. – Din brazdă.

BRĂZDÁ, brăzdez, vb. I. Tranz. (Folosit și absolut) 1. A trage brazde cu plugul. Sculîndu-se îndată după aceea plugarul, a înjugat și a început din nou a brăzda. SADOVEANU, D. P. 118. Să pui plugul să brăzdez Unde-o fi cîmpul mai des. TEODORESCU P P. 289. ◊ Fig. Guvernul bolșevic a brăzdat Rusia țaristă de altădată cu lanțuri de fabrici. SAHIA, U.R.S.S. 80. 2. (Despre roți, corăbii etc.) A lăsa dîră, urmă; a face făgaș, pîrtie. Noroiul era... adînc și brăzdat de roțile carelor. DUMITRU B. F. 64. Barca brăzda undele și sara cobora caldă, plină de taină. SADOVEANU, O. 1 105. Mama- pădurilor... trecea peste apă cu piuă cu tot și-i brăzda fața în dealuri. EMINESCU, N. 8. ♦ (Despre fulger) A lăsa dîră luminoasă, a străbate luminînd (bolta cerească). Orbitoare, fulgerele scăpărau neîntrerupt, brăzdau cerul de smoală în linii frînte de foc. MIHALE, O. 506. Mari fulgere brăzdează cerul, aprinzînd incendii albastre, care durează cîteva clipe. STANCU, U.R.S.S. 174. ♦ Refl. Fig. (Despre fața omului) A se încreți, a se zbîrci, a face cute. Fața i se brăzdase adînc de întristare. DUMITRIU, B. F. 133. – Variantă: (regional) brezdá (RETEGANUL, P. IV 18) vb. I.

BRĂZDÁR, brăzdare, s. n. Fierul plugului (montat pe bîrnă, sub cormană) care taie brazda; ferul-mare, fierul-lat, fier brăzdător. Toate plugurile ară. Și cu cîte trei brăzdare taie cîmpul fiecare. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 184, 5/5. Cu fiecare drum al tractorului, pe lățimea celor cinci brăzdare, pămîntul era meieu întors, alăturat fîșie cu fășie întinderii negricioase. MIHALE, O. 212.

BRĂZDÁ, brăzdez, vb. I. Tranz. 1. A trage brazde cu plugul. 2. (Despre roți, corăbii, fulgere etc.) A lăsa urmă, dâră. ♦ Refl. Fig. (Despre fața omului) A se zbârci. – Din brazdă.

BRĂZDÁR, brăzdare, s. n. Fierul plugului care taie brazda. – Din brazdă + suf. -ar.

A BRĂZDÁ ~éz tranz. 1) (pământul) A lucra cu plugul, trăgând brazde. 2) A traversa, lăsând urme. 3) A face să se brăzdeze. /Din brazdă

A SE BRĂZDÁ se ~eáză intranz. fig. (despre piele) A se acoperi cu brazde; a face riduri; a se zbârci; a se cuta; a se rida. /Din brazdă

BRĂZDÁR ~e n. Parte a plugului, care taie brazda în plan orizontal. /brazdă + suf. ~ar

brăzdà v. 1. a trage brazda cu plugul; 2. fig. a pătrunde: aceste vorbe au brăzdat adânc inima norodului CR.; 3. a străbate în toate direcțiunile, a despica: fulgerele brăzdau cerul.

brăzdar n. fierul cel lat al plugului care taie brazda pe dedesubt: brăzdarul e partea cea mai folositoare și mai neapărată a plugului.

brăzdár n., pl. e (d. brazdă). Botu cu care plugu taĭe pămîntu. (El e format de bîrsă la stînga și cormană la dreapta).

brăzdéz v. tr. (d. brazdă). Trag brazde. Fig. Străbat: fulgerele brăzdaŭ ceru, corăbiile brăzdează marea. Las urme: suferința-ĭ brăzdase fața. Ating, emoționez: vorba asta i-a brăzdat inima. – Și îmbrăzdez (sud).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

brăzdá (a ~) vb., ind. prez. 3 brăzdeáză

arată toate definițiile

Intrare: brăzdare
brăzdare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brăzdare
  • brăzdarea
plural
  • brăzdări
  • brăzdările
genitiv-dativ singular
  • brăzdări
  • brăzdării
plural
  • brăzdări
  • brăzdărilor
vocativ singular
plural
Intrare: brăzda
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • brăzda
  • brăzdare
  • brăzdat
  • brăzdatu‑
  • brăzdând
  • brăzdându‑
singular plural
  • brăzdea
  • brăzdați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • brăzdez
(să)
  • brăzdez
  • brăzdam
  • brăzdai
  • brăzdasem
a II-a (tu)
  • brăzdezi
(să)
  • brăzdezi
  • brăzdai
  • brăzdași
  • brăzdaseși
a III-a (el, ea)
  • brăzdea
(să)
  • brăzdeze
  • brăzda
  • brăzdă
  • brăzdase
plural I (noi)
  • brăzdăm
(să)
  • brăzdăm
  • brăzdam
  • brăzdarăm
  • brăzdaserăm
  • brăzdasem
a II-a (voi)
  • brăzdați
(să)
  • brăzdați
  • brăzdați
  • brăzdarăți
  • brăzdaserăți
  • brăzdaseți
a III-a (ei, ele)
  • brăzdea
(să)
  • brăzdeze
  • brăzdau
  • brăzda
  • brăzdaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • brezda
  • brezdare
  • brezdat
  • brezdatu‑
  • brezdând
  • brezdându‑
singular plural
  • brezdea
  • brezdați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • brezdez
(să)
  • brezdez
  • brezdam
  • brezdai
  • brezdasem
a II-a (tu)
  • brezdezi
(să)
  • brezdezi
  • brezdai
  • brezdași
  • brezdaseși
a III-a (el, ea)
  • brezdea
(să)
  • brezdeze
  • brezda
  • brezdă
  • brezdase
plural I (noi)
  • brezdăm
(să)
  • brezdăm
  • brezdam
  • brezdarăm
  • brezdaserăm
  • brezdasem
a II-a (voi)
  • brezdați
(să)
  • brezdați
  • brezdați
  • brezdarăți
  • brezdaserăți
  • brezdaseți
a III-a (ei, ele)
  • brezdea
(să)
  • brezdeze
  • brezdau
  • brezda
  • brezdaseră
Intrare: brăzdar
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brăzdar
  • brăzdarul
  • brăzdaru‑
plural
  • brăzdare
  • brăzdarele
genitiv-dativ singular
  • brăzdar
  • brăzdarului
plural
  • brăzdare
  • brăzdarelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

brăzda brezda

  • 1. tranzitiv absolut A trage brazde cu plugul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: brăzdui 3 exemple
    exemple
    • Sculîndu-se îndată după aceea plugarul, a înjugat și a început din nou a brăzda. SADOVEANU, D. P. 118.
      surse: DLRLC
    • Să pui plugul să brăzdez Unde-o fi cîmpul mai des. TEODORESCU P P. 289.
      surse: DLRLC
    • figurat Guvernul bolșevic a brăzdat Rusia țaristă de altădată cu lanțuri de fabrici. SAHIA, U.R.S.S. 80.
      surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv absolut (Despre roți, corăbii etc.) A lăsa urmă, dâră.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Noroiul era... adînc și brăzdat de roțile carelor. DUMITRU B. F. 64.
      surse: DLRLC
    • Barca brăzda undele și sara cobora caldă, plină de taină. SADOVEANU, O. 1 105.
      surse: DLRLC
    • Mama-pădurilor... trecea peste apă cu piuă cu tot și-i brăzda fața în dealuri. EMINESCU, N. 8.
      surse: DLRLC
    • 2.1. (Despre fulger) A lăsa dâră luminoasă, a străbate luminând (bolta cerească).
      surse: DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Orbitoare, fulgerele scăpărau neîntrerupt, brăzdau cerul de smoală în linii frînte de foc. MIHALE, O. 506.
        surse: DLRLC
      • Mari fulgere brăzdează cerul, aprinzînd incendii albastre, care durează cîteva clipe. STANCU, U.R.S.S. 174.
        surse: DLRLC
  • 3. tranzitiv reflexiv figurat (Despre fața omului) A (se) zbârci, a (se) cuta, a (se) rida.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cuta rida zbârci (vb.) încreți un exemplu
    exemple
    • Fața i se brăzdase adînc de întristare. DUMITRIU, B. F. 133.
      surse: DLRLC
  • 4. tranzitiv figurat (Despre ape curgătoare, forme de relief etc.) A străbate dintr-o parte în alta, de la un capăt la altul o regiune, o țară.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • brazdă
    surse: DEX '09 DEX '98

brăzdar

  • 1. Parte componentă a plugului, care taie brazda în plan orizontal.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Toate plugurile ară. Și cu cîte trei brăzdare taie cîmpul fiecare. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 184, 5/5.
      surse: DLRLC
    • Cu fiecare drum al tractorului, pe lățimea celor cinci brăzdare, pămîntul era mereu întors, alăturat fîșie cu fășie întinderii negricioase. MIHALE, O. 212.
      surse: DLRLC
  • 2. Parte constitutivă la mașinile de semănat, care introduce semințele în pământ.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • Brazdă + sufix -ar.
    surse: DEX '98 DEX '09