2 intrări
11 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
brăhnít sn [At: DA ms / Pzi: ~uri / E: brăhni] 1 Sunet răgușit și sacadat de spaimă scos de căprioare. 2 Scoatere de brăhnituri (1). corectată
BRĂHNÍT s. n. Faptul de a brăhni; sunetul pe care îl scot căpriorii și căprioarele când simt că sunt în pericol. – V. brăhni.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BRĂHNÍT s. n. Faptul de a brăhni; sunetul pe care îl scot căpriorii și căprioarele când simt că sunt în pericol. – V. brăhni.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
BRĂHNÍT s. n. Faptul de a brăhni; sunetul pe care îl scot căpriorii și căprioarele când se sperie.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
brăhní vi vz brehni
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BRĂHNÍ, pers. 3 brăhnește, vb. IV. Intranz. (Despre căpriori și căprioare) A scoate un sunet răgușit și sacadat când se simte în pericol. – Din ucr. brecháty.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BRĂHNÍ, pers. 3 brăhnește, vb. IV. Intranz. (Despre căpriori și căprioare) A scoate un sunet răgușit și sacadat de spaimă. – Din ucr. brecháty.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
BRĂHNÍ, pers. 3 brăhnește, vb. IV. Intranz. (Despre căpriori și căprioare) A scoate un sunet răgușit și sacadat (de spaimă). – Ucr. brecháty.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
brăhnít s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
brăhnít s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
brăhní (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. brăhnéște, imperf. 3 sg. brăhneá; conj. prez. 3 să brăhneáscă
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
brăhní vb., ind. prez. 3 sg. brăhnéște, imperf. 3 sg. brăhneá; conj. prez. 3 sg. și pl. brăhneáscă
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| verb (V401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
| — | — | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | — | — | — | — | — | |
| a II-a (tu) | — | — | — | — | — | ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) | — | — | — | — | — | |
| a II-a (voi) | — | — | — | — | — | ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
brăhnit
- 1. Faptul de a brăhni; sunetul pe care îl scot căpriorii și căprioarele când simt că sunt în pericol.surse: DEX '09 DEX '98
etimologie:
- vezi brăhnisurse: DEX '98 DEX '09
brăhni
- 1. (Despre căpriori și căprioare) A scoate un sunet răgușit și sacadat când se simte în pericol.surse: DEX '09
etimologie:
- limba ucraineană brechátysurse: DEX '98 DEX '09