opțiuni

2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BRĂHNÍT s. n. Faptul de a brăhni; sunetul pe care îl scot căpriorii și căprioarele când simt că sunt în pericol. – V. brăhni.

BRĂHNÍT s. n. Faptul de a brăhni; sunetul pe care îl scot căpriorii și căprioarele când simt că sunt în pericol. – V. brăhni.

brăhnít sn [At: DA ms / Pzi: ~uri / E: brăhni] 1 Sunet răgușit și sacadat de spaimă scos de căprioare. 2 Scoatere de brăhnituri (1). corectată

BRĂHNÍT s. n. Faptul de a brăhni; sunetul pe care îl scot căpriorii și căprioarele când se sperie.

BRĂHNÍ, pers. 3 brăhnește, vb. IV. Intranz. (Despre căpriori și căprioare) A scoate un sunet răgușit și sacadat când se simte în pericol. – Din ucr. brecháty.

brăhní vi vz brehni

BRĂHNÍ, pers. 3 brăhnește, vb. IV. Intranz. (Despre căpriori și căprioare) A scoate un sunet răgușit și sacadat de spaimă. – Din ucr. brecháty.

BRĂHNÍ, pers. 3 brăhnește, vb. IV. Intranz. (Despre căpriori și căprioare) A scoate un sunet răgușit și sacadat (de spaimă). – Ucr. brecháty.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

brăhnít s. n.

brăhnít s. n.

brăhní (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. brăhnéște, imperf. 3 sg. brăhneá; conj. prez. 3 să brăhneáscă

brăhní vb., ind. prez. 3 sg. brăhnéște, imperf. 3 sg. brăhneá; conj. prez. 3 sg. și pl. brăhneáscă

Intrare: brăhnit
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brăhnit
  • brăhnitul
  • brăhnitu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • brăhnit
  • brăhnitului
plural — —
vocativ singular —
plural —
Intrare: brăhni
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • brăhni
  • brăhnire
  • brăhnit
  • brăhnitu‑
  • brăhnind
  • brăhnindu‑
 singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • brăhnește
 (să)
  • brăhnească
  • brăhnea
  • brăhni
  • brăhnise
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele)
  • brăhnesc
 (să)
  • brăhnească
  • brăhneau
  • brăhniră
  • brăhniseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

brăhnit

  • 1. Faptul de a brăhni; sunetul pe care îl scot căpriorii și căprioarele când simt că sunt în pericol.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • vezi brăhni
    surse: DEX '98 DEX '09

brăhni

  • 1. (Despre căpriori și căprioare) A scoate un sunet răgușit și sacadat când se simte în pericol.
    surse: DEX '09

etimologie: