O definiție pentru brăcuitură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

brăcuitúră sf [At: I. IONESCU, D. 172 / Pl: ~ri / E: brăcui + -tură] (Reg) 1-4 Brăcuire (1-4).

Intrare: brăcuitură
brăcuitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brăcuitură
  • brăcuitura
plural
  • brăcuituri
  • brăcuiturile
genitiv-dativ singular
  • brăcuituri
  • brăcuiturii
plural
  • brăcuituri
  • brăcuiturilor
vocativ singular
plural