11 definiții pentru brățea


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BRĂȚEÁ, brățele, s. f. (Reg.) Brățară (1). – Refăcut din pl. brățale (ieșit din uz < brățară).

brățea sf vz brățară

BRĂȚEÁ, brățele, s. f. (Reg.) Brățară (1). – Refăcut din pl. brățale (ieșit din uz < brățară).

BRĂȚEÁ, brățele, s. f. (Mold.) Brățară. [Sculul] cel de mătușă neagră l-au luat pe mini, pe unde pun unii brățelele, și au zmuncit o dată, și mătușa s-au rupt pe loc. SBIERA. P. 31. Dezleagă o brățea de diamanturi și i-o dă. NEGRUZZI, S. III 348.

BRĂȚEÁ, brățele, s. f. (Reg.) Brățară (1). – Refăcut din pl. brățale (ieșit din uz).

brățeá f., pl. e. Brățare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

brățeá (rar) s. f., art. brățeáua, g.-d. art. brățélei; pl. brățéle, art. brățélele

brățeá s. f., art. brățeáua, g.-d. art. brățélei; pl. brățéle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BRĂȚEÁ s. v. brățară.

Intrare: brățea
substantiv feminin (F151)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brățea
  • brățeaua
plural
  • brățele
  • brățelele
genitiv-dativ singular
  • brățele
  • brățelei
plural
  • brățele
  • brățelelor
vocativ singular
plural

brățea

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: brățară 2 exemple
    exemple
    • [Sculul] cel de mătasă neagră l-au luat pe mîni, pe unde pun unii brățelele, și au zmuncit o dată, și mătasa s-au rupt pe loc. SBIERA. P. 31.
      surse: DLRLC
    • Dezleagă o brățea de diamanturi și i-o dă. NEGRUZZI, S. III 348.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Refăcut din pluralul brățale (ieșit din uz din brățară).
    surse: DEX '09