10 definiții pentru brânișor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BRÂNIȘÓR, brânișoare, s. n. (Reg.) Brâuleț (1). – Brână + suf. -ișor.

BRÂNIȘÓR, brânișoare, s. n. (Reg.) Brâuleț (1). – Brână + suf. -ișor.

brânișor sn [At: LM / Pl: ~oare / E: brâneț + -ișor] 1-2 (Reg; șhp) Brăduleț (1-2). 3 (Reg; îe) A-și da ~ul A se da de partea cuiva. 4 (Reg) Brăcinar (1). 5 (Rar; pre) Gaură prin care se introduce brăcinarul în bete. 6 (Reg; rar) Splină (a calului).

BRÂNIȘÓR, brânișoare, s. n. Brâuleț. – Din brână + suf. -ișor.

brânișor n. 1. cingătoare îngustă: cu brânișoare de beteală Od.; 2. (sens tehnic). V. brăcinar.

BRÎNIȘÓR, brînișoare, s. n. Brîuleț. Brînișor de fir.Brînișoare de beteală. ODOBESCU, S. I 134.

brînișór n., pl., oare (d. brîŭ, pl. brîne). Bîrneț, cingătoare supțire.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

brânișór (reg.) s. n., pl. brânișoáre

brânișór s. n., pl. brânișoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BRÂNIȘÓR s. v. brâuleț, brâușor.

brînișor s. v. BRÎULEȚ. BRÎUȘOR.

Intrare: brânișor
brânișor substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brânișor
  • brânișorul
  • brânișoru‑
plural
  • brânișoare
  • brânișoarele
genitiv-dativ singular
  • brânișor
  • brânișorului
plural
  • brânișoare
  • brânișoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

brânișor

etimologie:

  • Brână + sufix -ișor.
    surse: DEX '98 DEX '09