4 definiții pentru brânculiță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

brânculiță sf [At: TDRG / Pl: ~țe / E: brâncă1 + -uliță] 1 (Pfm) Mână. 2 (Reg) Bubolnic (Sisymbrium officinale).

brînculíță f., pl. e (d. brîncă 1). Est. Fam. A mînca cu brînculița, a mînca cu mîna, nu cu furculița.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

brânculíță (pop.) s. f., g.-d. art. brânculíței; pl. brânculíțe

brânculíță s. f., g.-d. art. brânculíței; pl. brânculíțe

Intrare: brânculiță
brânculiță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brânculiță
  • brânculița
plural
  • brânculițe
  • brânculițele
genitiv-dativ singular
  • brânculițe
  • brânculiței
plural
  • brânculițe
  • brânculițelor
vocativ singular
plural