brâglă sf [At: PAMFILE, I. C. 273 / V: bârgă^[1], bârlă, bractă, bradă, braglă, brăclă / Pl: ~le / E: nct] (Țes) 1 Vătală. 2 (Pop; îe) A se pune la ~ le mari A se apuca de treabă grea. corectat(ă)

bârglă sf vz brâglă

bârlă sf vz brâglă

blâglă sf vz brâglă

braclă sf vz brâglă

braglă sf vz brâglă

brăclă sf vz brâglă

râglă sf vz brâglă

vatală sf [At: I. GOLESCU, C. / V: (pop) văt~ (Pl și: vătăle), (reg) vătea~, bat~ / Pl: ~le / E: bg ватала cf băteală] 1 (La războiul de țesut) Partea de sus a dispozitivului în care se fixează spata, alcătuită dintr-o scândură de lemn bombată la mijloc și dispusă orizontal, care se apucă cu mâna. 2 (Pex) Partea de jos a vatalei (1), formată dintr-o bară de lemn, paralelă cu cea de sus. 3 Dispozitivul în care se fixează spata, împreună cu cadrul de lemn în care este montat acesta, formând organul mobil al războiului de țesut, care permite menținerea paralelă a firelor de urzeală și îndesarea firului de bătătură Si: brâglă (1). 4 (Reg; îe; îf vătală) A fi (sau a intra) la vătale A îndeplini sau a începe să îndeplinească cea mai anevoioasă muncă. 5 (Reg; la joagăr) Fiecare dintre cele două bare de lemn verticale care se sprijină pe ceafa jugului. 6 (Reg; la moară) Fiecare dintre cele patru bare de lemn care susțin coșul.

ARȚAR sm. 1 🌿 Arbore înrudit cu paltinul și cu jugastrul; crește prin pădurile din regiunea muntoasă și se cultivă adesea ca plantă ornamentală, obținîndu-se prin cultură numeroase varietăți; lemnul lui, vîrtos și alb, se întrebuințează mult în tîmplărie, precum și la facerea de rindele, coade de topor, etc. (Acer platanoides) (🖼 238) ¶ 2 Olten. Băn. (HASD.) (SEZ.) Bățul orizontal, făcut din lemn de arțar, care ține brîglele la războiul de țesut (👉 BRÎGLĂ).

BÎRLĂ = BRÎGLĂ.

BRÎGLĂ, brîgle, s. f. (Mai ales la pl.) Partea mobilă a unui război de țesut, care susține spata; vătală. Bătea cu brîgla. RETEGANUL, P. V 40. Te văd, lele, în război, Cum îți umblă mîinile. Cum tot dai cu brîglele. BIBICESCU, P. P. 33.

BRÎGLĂ, brîgle, s. f. Partea mobilă la războiul de țesut, care susține spata.

brâgle f. pl. în Oltenia și Tr.: vatale (la stative). [Origină necunoscută].

brîglă f., pl. e (rudă cu ceh. brdlo și germ. bridle id.). Olt. Vatală.

vatálă f., pl. e (bg. vátalo, pl. vatala). Pl. Cele doŭă lemne (care formează un cadru cu altele doŭă micĭ) care țin spata războĭuluĭ de țesut. – În Olt. brîgle.

brâglă (desp. brâ-glă) s. f., g.-d. art. brâglei; pl. brâgle

brâglă (brâ-glă) s. f., g.-d. art. brâglei; pl. brâgle

brâglă s. f. (sil. -glă), g.-d. art. brâglei; pl. brâgle

BRÂGLĂ s. v. vatală.

brîglă s. v. VATALĂ.

brîglă (brîgle), s. f. – Parte mobilă la războiul de țesut. – Var. bîr(g)lă, braglă, braclă. – Megl. bîrdilă. Bg. bŭrdilo (Cihac, II, 9; DAR), prin intermediul unei forme bîrd(i)lă, ca în megl. – Der. brîglar, s. m. (arțar).

brâglă, brâgle, s.f. (reg.) Partea mobilă de la războiul de țesut care susține spata: „Brâglele cuprind între ele spata, cu care se bate bătătura. Brâglele sunt atârnate de jugul stativelor prin două brațe, iar ițele de niște sfori care sunt atârnate pe bâta de pe jugul stativelor” (Bârlea, 1924, II: 469). – Probabil din *bârdlă (< vsl. *bîrdlo) (DER).

brâglă, brâgle, s.f. – (reg.) Partea mobilă de la războiul de țesut care susține spata: „Brâglele cuprind între ele spata, cu care se bate bătătura. Brâglele sunt atârnate de jugul stativelor prin două brațe, iar ițele de niște sfori care sunt atârnate pe bâta de pe jugul stativelor” (Bârlea, 1924, II: 469). – Et. nec. (MDA); probabil rom. *bârdlă (< vsl. *bîrdlo) (DER).

brâglă, -e, s.f. – Partea mobilă de la războiul de țesut care susține spata: „Brâglele cuprind între ele spata, cu care se bate bătătura. Brâglele sunt atârnate de jugul stativelor prin două brațe; iar ițele de niște sfori care sunt atârnate pe bâta de pe jugul stativelor” (Bârlea 1924 II: 469). – Et. nec. (MDA).