14 definiții pentru brâglă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

brấglă sf [At: PAMFILE, I. C. 273 / V: bârgă, bârlă, bractă, bradă, braglă, brăclă / Pl: ~le / E: nct] (Țes) 1 Vătală. 2 (Pop; îe) A se pune la ~ le mari A se apuca de treabă grea.

BRẤGLĂ, brâgle, s. f. Parte mobilă la războiul de țesut, care susține spata. – Et. nec.

BRẤGLĂ, brâgle, s. f. Parte mobilă la războiul de țesut, care susține spata. – Et. nec.

BRẤGLĂ, brâgle, s. f. Partea mobilă la războiul de țesut, care susține spata.

BRÎ́GLĂ, brîgle, s. f. (Mai ales la pl.) Partea mobilă a unui război de țesut, care susține spata; vatală. Bătea cu brigla. RETEGANUL, P. V 40. Te văd, lele, în război, Cum îți umblă mîinile. Cum tot dai cu brîglele. BIBICESCU, P. P. 33.

brâgle f. pl. în Oltenia și Tr.: vatale (la stative). [Origină necunoscută].

brî́glă f., pl. e (rudă cu ceh. brdlo și germ. bridle id.). Olt. Vatală.

vatálă f., pl. e (bg. vátalo, pl. vatala). Pl. Cele doŭă lemne (care formează un cadru cu altele doŭă micĭ) care țin spata războĭuluĭ de țesut. – În Olt. brîgle.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

brấglă (brâ-glă) s. f., g.-d. art. brấglei; pl. brấgle

brâglă s. f. (sil. -glă), g.-d. art. brâglei; pl. brâgle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

brîglă (brîgle), s. f. – Parte mobilă la războiul de țesut. – Var. bîr(g)lă, braglă, braclă.Megl. bîrdilă. Bg. bŭrdilo (Cihac, II, 9; DAR), prin intermediul unei forme bîrd(i)lă, ca în megl.Der. brîglar, s. m. (arțar).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

brấglă, brâgle, s.f. – (reg.) Partea mobilă de la războiul de țesut care susține spata: „Brâglele cuprind între ele spata, cu care se bate bătătura. Brâglele sunt atârnate de jugul stativelor prin două brațe, iar ițele de niște sfori care sunt atârnate pe bâta de pe jugul stativelor” (Bârlea, 1924, II: 469). – Et. nec. (MDA); probabil rom. *bârdlă (< vsl. *bîrdlo) (DER).

brấglă, -e, s.f. – Partea mobilă de la războiul de țesut care susține spata: „Brâglele cuprind între ele spata, cu care se bate bătătura. Brâglele sunt atârnate de jugul stativelor prin două brațe; iar ițele de niște sfori care sunt atârnate pe bâta de pe jugul stativelor” (Bârlea 1924 II: 469). – Et. nec. (MDA).

Intrare: brâglă
  • silabație: brâ-glă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brâglă
  • brâgla
plural
  • brâgle
  • brâglele
genitiv-dativ singular
  • brâgle
  • brâglei
plural
  • brâgle
  • brâglelor
vocativ singular
plural

brâglă

  • 1. Parte mobilă la războiul de țesut, care susține spata.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: vatală 2 exemple
    exemple
    • Bătea cu brîgla. RETEGANUL, P. V 40.
      surse: DLRLC
    • Te văd, lele, în război, Cum îți umblă mîinile. Cum tot dai cu brîglele. BIBICESCU, P. P. 33.
      surse: DLRLC

etimologie: