BOZUMFLAT, -Ă adj. v. bosumflat.

bozumflat a. 1. mâniat; 2. fig. umflat peste măsură: stil bozumflat.

BOSUMFLAT, -Ă, bosumflați, -te, adj. Care-și strânge buzele și se încruntă de supărare; îmbufnat, botos; p. ext. supărat, ursuz. – V. bosumfla.

borsumfla v vz bosumfla

bosâmfla v vz bosumfla

bosumfla vr [At: BENGESCU, ap. TDRG / V: bus~, ~sâm~, bozu~, buzu~, boșu~, burs~, bors~ / Pzi: ~sumflu / E: nct] (Fam) A-și manifesta supărarea încruntându-se și strângând buzele Si: (pop) drâmboia, îmbonța, îmbosăinta, îmbufna, îmbuzna.

bosumflat², ~ă [At: ALECSANDRI, T., 631 / Pl: ~ați, ~e / E: bosumfla] 1-2 smf, a (Persoană) care-și strânge buzele și se încruntă de supărare Si: (pop) bosuat, îmbufnat, supărat. 3-4 smf, a (Pex) (Om) ursuz.

bosumflat¹ sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: bosumfla] (Fam) Îmbufnat¹.

boșumfla vr vz bosumfla

bozumfla vr vz bosumfla

bursumfla v vz bosumfla

busumfla v vz bosumfla

buzumfla vr vz bosumfla

bosumfla vb. I. refl. (fam.) A se supăra, luînd o înfățișare încruntată; a-și arăta nemulțumirea; a se îmbufna. Atunci n-am făcut nimica... s-a bosumflat Mînecuță (SADOV.). • prez.ind bosumflu. /probabil buză + umfla, prin contaminare; cf. fr. boursoufler „a se umfla”, „a se buhăi”.

bosumflat, -ă adj. (fam.) Care are o înfățișare supărată; îmbufnat, botos, (reg.) bomborat. ♦ Ext. Care este supărat, ursuz. Neneaca matale împungea roabele cu acul cînd se scula bosumflată (SADOV.). ♦ (subst.) Persoană care este supărată sau care are o înfățișare îmbufnată. Bosumflatul refuză să mai discute. • pl. -ți, -te. /v. bosumfla.

BOSUMFLAT, -Ă, bosumflați, -te, adj. Care-și strânge buzele și se încruntă de supărare; îmbufnat, bățos; p. ext. supărat, ursuz. – V. bosumfla.

BOSUMFLA, bosumflu, vb. I. Refl. A-și arăta supărarea sau nemulțumirea printr-o înfățișare posomorită; a se îmbufna. Apoi, nu te bosumfla, femeie, îi spuse altul. PAS, L. I 125. Atunci de ce ne mai bosumflam pentru toate nimicurile? G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 260. Atunci n-am făcut nimica... s-a bosumflat Mînecuță. SADOVEANU, P. M. 13. – Variantă: bozumfla vb. I.

BOSUMFLAT, -Ă, bosumflați, -te, adj. Supărat, îmbufnat, posomorit; mînios, ursuz. Știulete strigase către Tache, care asculta bosumflat în prag. PAS. L. I 12. Neneaca matale împungea roabele cu acul cînd se scula bosumflată. SADOVEANU, N. F. 9. – Variantă: bozumflat, -ă adj.

BOZUMFLA vb. I v. bosumfla.

BOSUMFLA, bosumflu, vb. I. Refl. A-și arăta supărarea printr-o înfățișare posomorîtă; a se îmbufna. – Din buză + umfla.

BOSUMFLAT, -Ă, bosumflați, -te, adj.Supărat, îmbufnat; ursuz. – V. bosumfla.

A SE BOSUMFLA mă bosumflu intranz. A deveni ursuz ca urmare a nemulțumirii de acțiunile sau vorbele cuiva. /Orig. nec.

bozumflà v. a-și umfla buzele și a sufla tare de necaz, a se mânia (mai ales de copii). [Din buză și umfla].

bosúnflu (mă), a -á v. refl. (rudă cu pv. botenflat, unflat, cat. botinflat, bucălat, b. bota, mînie, care pare să vie d. lat. botus, dim. bótulus, cîrnaț, și inflatus, unflat. Forma rom. presupune un lat. bosus. Cp. și cu fr bouder, a fi bosunflat). Fam. Mă supăr, mă mîniĭ: copiiĭ se bosunflă lesne. Adj. (bosunflat). Îmbufnat, supărat. V. bosomelnic, ghimpos, posomorît, buzat.

bosumfla (a se ~) (fam., pop.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă bosumflu, 3 se bosumflă; conj. prez. 1 sg. să mă bosumflu, 3 să se bosumfle; imper. 2 sg. afirm. bosumflă-te; ger. bosumflându-mă

!bosumfla (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 se bosumflă

bosumfla vb., ind. prez. 1 sg. bosumflu, 3 sg. și pl. bosumflă

bosumfla

bosumflu, -fli 2.

BOSUMFLA vb. a se îmbufna, (reg.) a se drâmboi, (prin Bucov.) a se bârzoia, (Transilv. și Maram.) a se dăbălăza, (Olt. și Ban.) a se îmbonța, (prin Munt.) a se răzbuza.

BOSUMFLAT adj. îmbufnat, (pop. și fam.) țâfnos, (reg.) drâmboiat, mofluz, (Transilv. și Maram.) dăbălăzat, (Olt. și Ban.) îmbonțat, (prin Munt.) răzbuzat, (fam. fig.) botos. (Om ~.)

BOSUMFLA vb. a se îmbufna, (reg.) a se drîmboi, (prin Bucov.) a se bîrzoia, (Transilv. și Maram.) a se dăbălăza, (Olt. și Ban.) a se îmbonța, (prin Munt.) a se răzbuza.

BOSUMFLAT adj. îmbufnat, (pop. și fam.) țîfnos, (reg.) drîmboiat, mofluz, (Transilv. și Maram.) dăbălăzat, (Olt. și Ban.) îmbonțat, (prin Munt.) răzbuzat, (fam. fig.) botos. (Om ~.)

A se bosumfla ≠ a se înveseli, a se învioșa

bosumfla (bosumflu, bosumflat), vb. – A se supăra, a se îmbufna, a strînge din buze. – Var. bozumfla, bosînfla, buzumfla. Prezența v. prov. boudenfla, prov. budenfi, și cat. botunflat, botinflat, indică existența unei compuneri romanice, întemeiată pe inflare (› rom. umfla) și pe *bottum (› rom. bot). Prin etimologie populară s-a făcut aproprierea de buz(e) umflate, cf. expresia a rămînea cu buzele umflate. După Moldovan 423, din tc. busul „sever, amenințător”, contaminat cu umfla.

A SE BOSUMFLA a face bot, a pune botul / ciuperca.