2 intrări

  • bosumfla busumfla bozumfla buzumfla bosâmfla bursumfla borsumfla boșumfla
  • bosumflare bozumflare

33 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BOZUMFLÁRE s. f. v. bosumflare.

borsumfla v vz bosumfla

bosâmfla v vz bosumfla

bosumfla vr [At: BENGESCU, ap. TDRG / V: bus~, ~sâm~, bozu~, buzu~, boșu~, burs~, bors~ / Pzi: ~sumflu / E: nct] (Fam) A-și manifesta supărarea încruntându-se și strângând buzele Si: (pop) drâmboia, îmbonța, îmbosăinta, îmbufna, îmbuzna.

bosumflare sf [At: DEX / Pl: ~lări / E: bosumfla] (Fam) Îmbufnare.

bozumfla vr vz bosumfla

bursumfla v vz bosumfla

buzumfla vr vz bosumfla

BOSUMFLÁ, bosúmflu, vb. I. Refl. (Fam.) A-și manifesta supărarea încruntându-se și strângând buzele; a se îmbufna. – Et. nec.

BOSUMFLÁ, bosúmflu, vb. I. Refl. (Fam.) A-și manifesta supărarea încruntându-se și strângând buzele; a se îmbufna. – Et. nec.

BOSUMFLÁRE, bosumflări, s. f. (Fam.) Faptul de a se bosumfla; îmbufnare. – V. bosumfla.

BOSUMFLÁRE, bosumflări, s. f. (Fam.) Faptul de a se bosumfla; îmbufnare. – V. bosumfla.

BOSUMFLÁ, bosúmflu, vb. I. Refl. A-și arăta supărarea sau nemulțumirea printr-o înfățișare posomorită; a se îmbufna. Apoi, nu te bosumfla, femeie, îi spuse altul. PAS, L. I 125. Atunci de ce ne mai bosumflam pentru toate nimicurile? G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 260. Atunci n-am făcut nimica... s-a bosumflat Mînecuță. SADOVEANU, P. M. 13. – Variantă: bozumflá vb. I.

BOSUMFLÁRE s. f. Faptul de a se bosumfla; îmbufnare. Se vedea pe chipul unor liberali bosumflarea. PAS, L. I 283. – Variantă: bozumfláre s. f.

BOZUMFLÁ vb. I v. bosumfla.

BOSUMFLÁ, bosúmflu, vb. I. Refl. A-și arăta supărarea printr-o înfățișare posomorâtă; a se îmbufna. – Din buză + umfla.

BOSUMFLÁRE, bosumflări, s. f. Faptul de a se bosumfla; îmbufnare.

A SE BOSUMFLÁ mă bosúmflu intranz. A deveni ursuz ca urmare a nemulțumirii de acțiunile sau vorbele cuiva. /Orig. nec.

bozumflà v. a-și umfla buzele și a sufla tare de necaz, a se mânia (mai ales de copii). [Din buză și umfla].

bosúnflu (mă), a -á v. refl. (rudă cu pv. botenflat, unflat, cat. botinflat, bucălat, b. bota, mînie, care pare să vie d. lat. botus, dim. bótulus, cîrnaț, și inflatus, unflat. Forma rom. presupune un lat. bosus. Cp. și cu fr bouder, a fi bosunflat). Fam. Mă supăr, mă mîniĭ: copiiĭ se bosunflă lesne. Adj. (bosunflat). Îmbufnat, supărat. V. bosomelnic, ghimpos, posomorît, buzat.

arată toate definițiile

Intrare: bosumfla
verb (V90)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bosumfla
  • bosumflare
  • bosumflat
  • bosumflatu‑
  • bosumflând
  • bosumflându‑
singular plural
  • bosumflă
  • bosumflați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bosumflu
(să)
  • bosumflu
  • bosumflam
  • bosumflai
  • bosumflasem
a II-a (tu)
  • bosumfli
(să)
  • bosumfli
  • bosumflai
  • bosumflași
  • bosumflaseși
a III-a (el, ea)
  • bosumflă
(să)
  • bosumfle
  • bosumfla
  • bosumflă
  • bosumflase
plural I (noi)
  • bosumflăm
(să)
  • bosumflăm
  • bosumflam
  • bosumflarăm
  • bosumflaserăm
  • bosumflasem
a II-a (voi)
  • bosumflați
(să)
  • bosumflați
  • bosumflați
  • bosumflarăți
  • bosumflaserăți
  • bosumflaseți
a III-a (ei, ele)
  • bosumflă
(să)
  • bosumfle
  • bosumflau
  • bosumfla
  • bosumflaseră
verb (V90)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • busumfla
  • busumflare
  • busumflat
  • busumflatu‑
  • busumflând
  • busumflându‑
singular plural
  • busumflă
  • busumflați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • busumflu
(să)
  • busumflu
  • busumflam
  • busumflai
  • busumflasem
a II-a (tu)
  • busumfli
(să)
  • busumfli
  • busumflai
  • busumflași
  • busumflaseși
a III-a (el, ea)
  • busumflă
(să)
  • busumfle
  • busumfla
  • busumflă
  • busumflase
plural I (noi)
  • busumflăm
(să)
  • busumflăm
  • busumflam
  • busumflarăm
  • busumflaserăm
  • busumflasem
a II-a (voi)
  • busumflați
(să)
  • busumflați
  • busumflați
  • busumflarăți
  • busumflaserăți
  • busumflaseți
a III-a (ei, ele)
  • busumflă
(să)
  • busumfle
  • busumflau
  • busumfla
  • busumflaseră
verb (VT90)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bozumfla
  • bozumflare
  • bozumflat
  • bozumflatu‑
  • bozumflând
  • bozumflându‑
singular plural
  • bozumflă
  • bozumflați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bozumflu
(să)
  • bozumflu
  • bozumflam
  • bozumflai
  • bozumflasem
a II-a (tu)
  • bozumfli
(să)
  • bozumfli
  • bozumflai
  • bozumflași
  • bozumflaseși
a III-a (el, ea)
  • bozumflă
(să)
  • bozumfle
  • bozumfla
  • bozumflă
  • bozumflase
plural I (noi)
  • bozumflăm
(să)
  • bozumflăm
  • bozumflam
  • bozumflarăm
  • bozumflaserăm
  • bozumflasem
a II-a (voi)
  • bozumflați
(să)
  • bozumflați
  • bozumflați
  • bozumflarăți
  • bozumflaserăți
  • bozumflaseți
a III-a (ei, ele)
  • bozumflă
(să)
  • bozumfle
  • bozumflau
  • bozumfla
  • bozumflaseră
buzumfla
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
bosâmfla
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
bursumfla
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
borsumfla
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
boșumfla
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: bosumflare
bosumflare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bosumflare
  • bosumflarea
plural
  • bosumflări
  • bosumflările
genitiv-dativ singular
  • bosumflări
  • bosumflării
plural
  • bosumflări
  • bosumflărilor
vocativ singular
plural
bozumflare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bozumflare
  • bozumflarea
plural
  • bozumflări
  • bozumflările
genitiv-dativ singular
  • bozumflări
  • bozumflării
plural
  • bozumflări
  • bozumflărilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bosumfla busumfla bozumfla buzumfla bosâmfla bursumfla borsumfla boșumfla

  • 1. familiar A-și manifesta supărarea încruntându-se și strângând buzele; a se îmbufna.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: îmbufna antonime: înveseli învioșa 3 exemple
    exemple
    • Apoi, nu te bosumfla, femeie, îi spuse altul. PAS, L. I 125.
      surse: DLRLC
    • Atunci de ce ne mai bosumflam pentru toate nimicurile? G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 260.
      surse: DLRLC
    • Atunci n-am făcut nimica... s-a bosumflat Mînecuță. SADOVEANU, P. M. 13.
      surse: DLRLC

etimologie:

bosumflare bozumflare

  • 1. familiar Faptul de a se bosumfla.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: îmbufnare un exemplu
    exemple
    • Se vedea pe chipul unor liberali bosumflarea. PAS, L. I 283.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi bosumfla
    surse: DEX '98 DEX '09