6 definiții pentru boy


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

boy smi [At: DN3 / E: eg boy] (Rar) 1 Servitor indigen din colonii (mai ales în hoteluri). 2 Dansator dintr-un ansamblu de music-hall.

BOY, boy, s. m. 1. Servitor indigen în colonii. 2. Băiat angajat într-un hotel pentru diverse servicii. – Cuv. engl.

BOY s.m. (Rar) 1. Servitor indigen din colonii (mai ales în hoteluri). 2. Dansator dintr-un ansamblu de music-hall. [< engl. boy – băiat].

BOY s. m. 1. servitor indigen din colonii; liftier (în hoteluri). 2. dansator dintr-un ansamblu de music-hall. (< engl. boy, băiat)

boy s. m. (anglicism) Liftier; băiat de serviciu într-un hotel ◊ „[...] mi-e frică să urc în lift [...] cu boy-ul; mi-e frică nu să deschid, dar chiar să ating mini-barul din cameră [...]” R.lit. 9 VI 83 p. 2. ◊ „Personal uman? Peste 300 de servitori de gradul I, 100 de boy (băieți de serviciu)” G. 7980/96 p. 30; v. și supercivilizație (1979) (din engl. boy; DN3)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

boy (angl.) s. m., art. bóy-ul; pl. bóy, art. bóy-i [pron. bó-iĭ]

Intrare: boy
substantiv masculin (M79-i)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • boy
  • boy-ul
  • boy-u‑
plural
  • boy
  • boy-i
genitiv-dativ singular
  • boy
  • boy-ului
plural
  • boy
  • boy-lor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

boy

  • 1. Servitor indigen în colonii.
    surse: DEX '09 DN
  • 2. Băiat angajat într-un hotel pentru diverse servicii.
    surse: DEX '09
  • 3. Dansator dintr-un ansamblu de music-hall.
    surse: DN

etimologie: