botrioterapie s.f. (med.) Folosirea strugurilor în cure cu scop terapeutic. • sil. tri-o-. g.-d. -iei. /<fr. botryothérapie.

BOTRIOTERAPIE s. f. folosire a curei de struguri în scop terapeutic. (< fr. botryothérapie)

BOTRIO-₂ „ciorchine, racem”. ◊ gr. botrys, yos, „ciorchine de strugure” > fr. botryo-, engl. id., germ. id. > rom. botrio-. □ ~blastospori (v. blasto-, v. -spor), s. m. pl., celule reproducătoare asexuate formate pe sterigme care se găsesc de-a lungul hifelor sau pe niște umflături terminale sau intercalare; ~for (v. -for), adj., care poartă ciorchini sau raceme; ~gen (v. -gen₁), s. n., mineral din grupul aluminit-cianotrichitului, care se prezintă în agregate reniforme sau botrioidale; ~id (v. -id), adj., în formă de ciorchine; sin. botrioidal; ~lit (v. -lit₁), s. n., varietate de datolit care se prezintă în agregate sub formă de ciorchini de strugure; ~terapie (v. -terapie), s. f., utilizare a curei de struguri în scop terapeutic.