5 definiții pentru bortură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bórtură sf [At: COMAN, GL. / A: -túră / E: borturos] Scorbură.

bórtură f., pl. ĭ (d. bortă). Bz. Scorbură.

scorbúră f., pl. ĭ (rudă cu bg. korúba, scorbură, korúbka, găoace de oŭ. Cp. și cu lat. scrobis, groapă, dim. scróbula, de unde, pin met., ◊ scórbula. Înrudite: coroagă, corobaĭe, corobană, coroboĭos, scorojesc). Mare scorbitură naturală într’un copac: veverițele trăĭesc pin scorburĭ. – În Munt. est și bórtură.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: bortură
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bortură
  • bortura
plural
  • borturi
  • borturile
genitiv-dativ singular
  • borturi
  • borturii
plural
  • borturi
  • borturilor
vocativ singular
plural