2 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bortilit2, ~ă a vz bortelit2

bortilit1 sn vz bortelit1

BORTILÍT, -Ă adj. v. bortelit.

borteli vt [At: DA / V: ~tili / Pzi: ~lesc / E: bortă + sfredeli] (Reg) A găuri.

bortelit2, ~ă a [At: MURNU, O. I, 219 / V: ~til~ / Pl: ~iți, ~e / E: borteli] (Reg) Găurit2.

bortelit1 sn [At: DA ms / V: ~til~ / Pl: ~uri / E: borteli] (Reg) Găurit1.

BORTELÍ, bortelesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A găuri. – Contaminare între bortă și sfredeli.

BORTELÍ, bortelesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A găuri. – Contaminare între bortă și sfredeli.

BORTELÍT, -Ă, borteliți, -te, adj. (Reg.) Găurit2. – V. borteli.

BORTELÍT, -Ă, borteliți, -te, adj. (Reg.) Găurit2. – V. borteli.

BORTELÍ, bortelesc, vb. IV. Tranz. (Mold.) A borti. (În forma bortili) Glonțul... bortili perina pe care se rezăma. NEGRUZZI, S. I 21. Variantă: bortilí vb. IV.

BORTELÍT, -Ă, borteliți, -te, adj. Prevăzut cu o gaură, găurit. – Variantă: bortilít, -ă (ALECSANDRI, la TDRG) adj.

BORTILÍ vb. IV v. borteli.

BORTELÍ, bortelesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A borti. – Din bortă + sfredeli.

BORTELÍT, -Ă, borteliți, -te, adj. (Reg.) Găurit. – V. borteli.

A BORTELÍ ~ésc tranz. pop. A acoperi cu borți; a găuri. /bortă + a sfredeli

bortelì v. Mold. a găuri, a sfredeli.

bortelésc v. tr. (d. bortă cu term. din sfredelesc). Mold. sud. Bortesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bortelí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bortelésc, imperf. 3 sg. borteleá; conj. prez. 3 să borteleáscă

bortelí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bortelésc, imperf. 3 sg. borteleá; conj. prez. 3 sg. și pl. borteleáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BORTELÍ vb. v. găuri, perfora, scobi, sfredeli, străpunge.

arată toate definițiile

Intrare: borteli
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • borteli
  • bortelire
  • bortelit
  • bortelitu‑
  • bortelind
  • bortelindu‑
singular plural
  • bortelește
  • borteliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bortelesc
(să)
  • bortelesc
  • borteleam
  • bortelii
  • bortelisem
a II-a (tu)
  • bortelești
(să)
  • bortelești
  • borteleai
  • borteliși
  • borteliseși
a III-a (el, ea)
  • bortelește
(să)
  • bortelească
  • bortelea
  • borteli
  • bortelise
plural I (noi)
  • bortelim
(să)
  • bortelim
  • borteleam
  • bortelirăm
  • borteliserăm
  • bortelisem
a II-a (voi)
  • borteliți
(să)
  • borteliți
  • borteleați
  • bortelirăți
  • borteliserăți
  • borteliseți
a III-a (ei, ele)
  • bortelesc
(să)
  • bortelească
  • borteleau
  • borteli
  • borteliseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bortili
  • bortilire
  • bortilit
  • bortilitu‑
  • bortilind
  • bortilindu‑
singular plural
  • bortilește
  • bortiliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bortilesc
(să)
  • bortilesc
  • bortileam
  • bortilii
  • bortilisem
a II-a (tu)
  • bortilești
(să)
  • bortilești
  • bortileai
  • bortiliși
  • bortiliseși
a III-a (el, ea)
  • bortilește
(să)
  • bortilească
  • bortilea
  • bortili
  • bortilise
plural I (noi)
  • bortilim
(să)
  • bortilim
  • bortileam
  • bortilirăm
  • bortiliserăm
  • bortilisem
a II-a (voi)
  • bortiliți
(să)
  • bortiliți
  • bortileați
  • bortilirăți
  • bortiliserăți
  • bortiliseți
a III-a (ei, ele)
  • bortilesc
(să)
  • bortilească
  • bortileau
  • bortili
  • bortiliseră
Intrare: bortelit
bortelit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bortelit
  • bortelitul
  • bortelitu‑
  • borteli
  • bortelita
plural
  • borteliți
  • borteliții
  • bortelite
  • bortelitele
genitiv-dativ singular
  • bortelit
  • bortelitului
  • bortelite
  • bortelitei
plural
  • borteliți
  • borteliților
  • bortelite
  • bortelitelor
vocativ singular
plural
bortilit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bortilit
  • bortilitul
  • bortili
  • bortilita
plural
  • bortiliți
  • bortiliții
  • bortilite
  • bortilitele
genitiv-dativ singular
  • bortilit
  • bortilitului
  • bortilite
  • bortilitei
plural
  • bortiliți
  • bortiliților
  • bortilite
  • bortilitelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

borteli bortili

etimologie:

  • contaminare bortă și sfredeli
    surse: DEX '09 DEX '98

bortelit bortilit

etimologie:

  • vezi borteli
    surse: DEX '98 DEX '09