2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bortilire sf vz bortelire

BORTELÍ, bortelesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A găuri. – Contaminare între bortă și sfredeli.

BORTELÍ, bortelesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A găuri. – Contaminare între bortă și sfredeli.

borteli vt [At: DA / V: ~tili / Pzi: ~lesc / E: bortă + sfredeli] (Reg) A găuri.

bortelire sf [At: MDA ms / V: ~til~ / Pl: ~ri / E: borteli] (Reg) Găurit1.

BORTELÍ, bortelesc, vb. IV. Tranz. (Mold.) A borti. (În forma bortili) Glonțul... bortili perina pe care se rezăma. NEGRUZZI, S. I 21. Variantă: bortilí vb. IV.

BORTELÍ, bortelesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A borti. – Din bortă + sfredeli.

A BORTELÍ ~ésc tranz. pop. A acoperi cu borți; a găuri. /bortă + a sfredeli

bortelésc v. tr. (d. bortă cu term. din sfredelesc). Mold. sud. Bortesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bortelí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bortelésc, imperf. 3 sg. borteleá; conj. prez. 3 să borteleáscă

bortelí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bortelésc, imperf. 3 sg. borteleá; conj. prez. 3 sg. și pl. borteleáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BORTELÍ vb. v. găuri, perfora, scobi, sfredeli, străpunge.

BORTELÍRE s. v. găurire, găurit, perforare, perforat, perforație, scobire, scobit, sfredelire, sfredelit, străpungere, străpuns.

borteli vb. v. GĂURI. PERFORA. SCOBI. SFREDELI. STRĂPUNGE.

bortelire s. v. GĂURIRE. GĂURIT. PERFORARE. PERFORAT. PERFORAȚIE. SCOBIRE. SCOBIT. SFREDELIRE. SFREDELIT. STRĂPUNGERE. STRĂPUNS.

Intrare: borteli
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • borteli
  • bortelire
  • bortelit
  • bortelitu‑
  • bortelind
  • bortelindu‑
singular plural
  • bortelește
  • borteliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bortelesc
(să)
  • bortelesc
  • borteleam
  • bortelii
  • bortelisem
a II-a (tu)
  • bortelești
(să)
  • bortelești
  • borteleai
  • borteliși
  • borteliseși
a III-a (el, ea)
  • bortelește
(să)
  • bortelească
  • bortelea
  • borteli
  • bortelise
plural I (noi)
  • bortelim
(să)
  • bortelim
  • borteleam
  • bortelirăm
  • borteliserăm
  • bortelisem
a II-a (voi)
  • borteliți
(să)
  • borteliți
  • borteleați
  • bortelirăți
  • borteliserăți
  • borteliseți
a III-a (ei, ele)
  • bortelesc
(să)
  • bortelească
  • borteleau
  • borteli
  • borteliseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bortili
  • bortilire
  • bortilit
  • bortilitu‑
  • bortilind
  • bortilindu‑
singular plural
  • bortilește
  • bortiliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bortilesc
(să)
  • bortilesc
  • bortileam
  • bortilii
  • bortilisem
a II-a (tu)
  • bortilești
(să)
  • bortilești
  • bortileai
  • bortiliși
  • bortiliseși
a III-a (el, ea)
  • bortilește
(să)
  • bortilească
  • bortilea
  • bortili
  • bortilise
plural I (noi)
  • bortilim
(să)
  • bortilim
  • bortileam
  • bortilirăm
  • bortiliserăm
  • bortilisem
a II-a (voi)
  • bortiliți
(să)
  • bortiliți
  • bortileați
  • bortilirăți
  • bortiliserăți
  • bortiliseți
a III-a (ei, ele)
  • bortilesc
(să)
  • bortilească
  • bortileau
  • bortili
  • bortiliseră
Intrare: bortelire
bortelire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bortelire
  • bortelirea
plural
  • borteliri
  • bortelirile
genitiv-dativ singular
  • borteliri
  • bortelirii
plural
  • borteliri
  • bortelirilor
vocativ singular
plural
bortilire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bortilire
  • bortilirea
plural
  • bortiliri
  • bortilirile
genitiv-dativ singular
  • bortiliri
  • bortilirii
plural
  • bortiliri
  • bortilirilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

borteli bortili

etimologie:

bortelire bortilire