opțiuni
  • info

2 intrări

27 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BORTELIT, -Ă, borteliți, -te, adj. (Reg.) Găurit2. – V. borteli.

BORTELIT, -Ă, borteliți, -te, adj. (Reg.) Găurit2. – V. borteli.

bortelit1 sn [At: DA ms / V: ~til~ / Pl: ~uri / E: borteli] (Reg) Găurit1.

bortelit2, ~ă a [At: MURNU, O. I, 219 / V: ~til~ / Pl: ~iți, ~e / E: borteli] (Reg) Găurit2.

bortelit, -ă adj. (reg.) Care are găuri; găurit, (reg.) bortit. Păreți... borteliți ici colea de ferestre (ALECS.). • pl. -ți, -te. /v. borteli.

BORTELIT, -Ă, borteliți, -te, adj. Prevăzut cu o gaură, găurit. – Variantă: bortilit, -ă (ALECSANDRI, la TDRG) adj.

BORTELIT, -Ă, borteliți, -te, adj. (Reg.) Găurit. – V. borteli.

BORTELI, bortelesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A găuri. – Contaminare între bortă și sfredeli.

BORTELI, bortelesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A găuri. – Contaminare între bortă și sfredeli.

borteli vt [At: DA / V: ~tili / Pzi: ~lesc / E: bortă + sfredeli] (Reg) A găuri.

bortili v vz borteli

bortilit1 sn vz bortelit1

bortilit2, ~ă a vz bortelit2

borteli vb. IV. tr. (reg.; compl. indică obiecte din lemn, fier, pereți etc.) A face o gaură; a găuri, a sfredeli. • prez.ind. -esc. și bortili vb. IV. /bortă + sfredeli, prin contaminare.

bortili vb. IV. v. borteli.

BORTELI, bortelesc, vb. IV. Tranz. (Mold.) A borti. (În forma bortili) Glonțul... bortili perina pe care se rezăma. NEGRUZZI, S. I 21. Variantă: bortili vb. IV.

BORTILI vb. IV v. borteli.

BORTILIT, -Ă adj. v. bortelit.

BORTELI, bortelesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A borti. – Din bortă + sfredeli.

A BORTELI ~esc tranz. pop. A acoperi cu borți; a găuri. /bortă + a sfredeli

bortelì v. Mold. a găuri, a sfredeli.

bortelésc v. tr. (d. bortă cu term. din sfredelesc). Mold. sud. Bortesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

borteli (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bortelesc, 3 sg. bortelește, imperf. 1 borteleam; conj. prez. 1 sg. să bortelesc, 3 să bortelească

borteli (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bortelesc, imperf. 3 sg. bortelea; conj. prez. 3 să bortelească

borteli vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bortelesc, imperf. 3 sg. bortelea; conj. prez. 3 sg. și pl. bortelească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BORTELIT adj. v. găurit, perforat, scobit, sfredelit, străpuns.

bortelit adj. v. GĂURIT. PERFORAT. SCOBIT. SFREDELIT. STRĂPUNS.

BORTELI vb. v. găuri, perfora, scobi, sfredeli, străpunge.

borteli vb. v. GĂURI. PERFORA. SCOBI. SFREDELI. STRĂPUNGE.

Intrare: bortelit
bortelit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bortelit
  • bortelitul
  • bortelitu‑
  • bortelită
  • bortelita
plural
  • borteliți
  • borteliții
  • bortelite
  • bortelitele
genitiv-dativ singular
  • bortelit
  • bortelitului
  • bortelite
  • bortelitei
plural
  • borteliți
  • borteliților
  • bortelite
  • bortelitelor
vocativ singular — —
plural — —
bortilit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bortilit
  • bortilitul
  • bortilită
  • bortilita
plural
  • bortiliți
  • bortiliții
  • bortilite
  • bortilitele
genitiv-dativ singular
  • bortilit
  • bortilitului
  • bortilite
  • bortilitei
plural
  • bortiliți
  • bortiliților
  • bortilite
  • bortilitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: borteli
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • borteli
  • bortelire
  • bortelit
  • bortelitu‑
  • bortelind
  • bortelindu‑
 singular plural
  • bortelește
  • borteliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bortelesc
 (să)
  • bortelesc
  • borteleam
  • bortelii
  • bortelisem
a II-a (tu)
  • bortelești
 (să)
  • bortelești
  • borteleai
  • borteliși
  • borteliseși
a III-a (el, ea)
  • bortelește
 (să)
  • bortelească
  • bortelea
  • borteli
  • bortelise
plural I (noi)
  • bortelim
 (să)
  • bortelim
  • borteleam
  • bortelirăm
  • borteliserăm
  • bortelisem
a II-a (voi)
  • borteliți
 (să)
  • borteliți
  • borteleați
  • bortelirăți
  • borteliserăți
  • borteliseți
a III-a (ei, ele)
  • bortelesc
 (să)
  • bortelească
  • borteleau
  • borteliră
  • borteliseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bortili
  • bortilire
  • bortilit
  • bortilitu‑
  • bortilind
  • bortilindu‑
 singular plural
  • bortilește
  • bortiliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bortilesc
 (să)
  • bortilesc
  • bortileam
  • bortilii
  • bortilisem
a II-a (tu)
  • bortilești
 (să)
  • bortilești
  • bortileai
  • bortiliși
  • bortiliseși
a III-a (el, ea)
  • bortilește
 (să)
  • bortilească
  • bortilea
  • bortili
  • bortilise
plural I (noi)
  • bortilim
 (să)
  • bortilim
  • bortileam
  • bortilirăm
  • bortiliserăm
  • bortilisem
a II-a (voi)
  • bortiliți
 (să)
  • bortiliți
  • bortileați
  • bortilirăți
  • bortiliserăți
  • bortiliseți
a III-a (ei, ele)
  • bortilesc
 (să)
  • bortilească
  • bortileau
  • bortiliră
  • bortiliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bortelit, bortelităadjectiv

etimologie:
  • vezi borteli DEX '98 DEX '09

borteli, bortelescverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.