Definiția cu ID-ul 949126:
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
borotău, s.n. – (reg.; arh.) Parchet de pădure; butină (Gh. Pop, 1971: 90). ♦ (onom.) Borota, nume de familie (175 de persoane cu acest nume, în Maramureș, în 2007). – Et. nec. (posibil autohton).