borotắu, s.n. – (reg.; arh.) Parchet de pădure; butină (Gh. Pop, 1971: 90). ♦ (onom.) Borota, nume de familie (175 de persoane cu acest nume, în Maramureș, în 2007). – Et. nec. (posibil autohton).

borotắu, (bolotău), s.n. – Parchet de pădure; butină (Gh. Pop 1971: 90). – Et. nec.

borotắu, s.n. (arh.) Parchet de pădure; butină. ■ (onom.) Borota, nume de familie în jud. Maram. – Et. nec.