boroi¹, ~oaică smf [At: BOGDAN, ap. TDRG / Pl: ~, ~ oaice / E: nct] 1 (Dep) Poreclă dată rromilor. 2 Drac.

boroi² sn [At: H II, 295 / Pl: ~oaice / E: nct] Parte a cimpoiului nedefinită mai îndeaproape.

boróĭ m. V. garóĭ.

boroaică sf vz boroi

boroc sm vz boroi

BOROIU sm. Mold. familiar Poreclă dată Țiganilor sau copiilor de Țigani, cioroiu, dănciuc: un Țigan a fost avînd un ~ bolnav de friguri (RV.-CRG.).

garóĭ și zgaróĭ m., pl. tot așa. Est. Iron. Țigan. – Și baroĭ și boroĭ.