6 definiții pentru bornit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
bornit sm [At: DN3 / Pl: ~iți / E: fr bornite] Sulfură naturală de cupru și fier.
BORNÍT s.m. Sulfură naturală de cupru și fier. [< fr. bornite].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BORNÍT s. m. sulfură naturală de cupru și fier. (< fr. bornite)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
bornit s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
bornít s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
BORNÍT (< fr. {i}; {s} von Born) s. n. Sulfură dublă de cupru și fier, care conține calcopirită, calcozină și argint formată în faza hidrotermală sau pe cale metasomatică. Are culoare arămie închisă, roșie și cu timpul se acoperă cu o peliculă irizată albastră. Este utilizat ca min. de cupru.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: bornit
bornit substantiv neutru
| substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)