6 definiții pentru bornit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bornit sm [At: DN3 / Pl: ~iți / E: fr bornite] Sulfură naturală de cupru și fier.

BORNÍT s.m. Sulfură naturală de cupru și fier. [< fr. bornite].

BORNÍT s. m. sulfură naturală de cupru și fier. (< fr. bornite)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BORNÍT (< fr. {i}; {s} von Born) s. n. Sulfură dublă de cupru și fier, care conține calcopirită, calcozină și argint formată în faza hidrotermală sau pe cale metasomatică. Are culoare arămie închisă, roșie și cu timpul se acoperă cu o peliculă irizată albastră. Este utilizat ca min. de cupru.

Intrare: bornit
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bornit
  • bornitul
  • bornitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • bornit
  • bornitului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)