2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bornare sf [At: DN2 / Pl: ~nări / E: borna] Punere de borne Si: bornaj.

BORNÁRE, bornări, s. f. Acțiunea de a borna și rezultatul ei; bornaj. – V. borna.

BORNÁRE, bornări, s. f. Acțiunea de a borna și rezultatul ei; bornaj. – V. borna.

BORNÁRE s. f. Acțiunea de a borna.

BORNÁRE s.f. Acțiunea de a borna și rezultatul ei; bornaj. [< borna].

borna vt [At: DN2 / Pzi: ~nez / E: fr borner] A pune borne (1).

BORNÁ, bornez, vb. I. Tranz. A pune borne (1). – Din fr. borner.

BORNÁ, bornez, vb. I. Tranz. A pune borne (1). – Din fr. borner.

BORNÁ, bornez, vb. I. Tranz. A marca un teren cu borne.

BORNÁ, bornez, vb. I. Tranz. A marca un teren cu borne (1).Fr. borner.

BORNÁ vb. I. tr. A însemna cu borne un teren. [< fr. borner].

BORNÁ vb. tr. a marca cu borne un teren; a demarca. (< fr. borner)

A BORNÁ ~éz tranz. (terenuri, drumuri) A prevedea cu borne. /<fr. borner


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bornáre s. f., g.-d. art. bornắrii

bornáre s. f., g.-d. art. bornării; pl. bornări

borná (a ~) vb., ind. prez. 3 borneáză

borná vb., ind. prez. 1 sg. bornéz, 3 sg. și pl. borneáză

Intrare: bornare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bornare
  • bornarea
plural
  • bornări
  • bornările
genitiv-dativ singular
  • bornări
  • bornării
plural
  • bornări
  • bornărilor
vocativ singular
plural
Intrare: borna
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • borna
  • bornare
  • bornat
  • bornatu‑
  • bornând
  • bornându‑
singular plural
  • bornea
  • bornați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bornez
(să)
  • bornez
  • bornam
  • bornai
  • bornasem
a II-a (tu)
  • bornezi
(să)
  • bornezi
  • bornai
  • bornași
  • bornaseși
a III-a (el, ea)
  • bornea
(să)
  • borneze
  • borna
  • bornă
  • bornase
plural I (noi)
  • bornăm
(să)
  • bornăm
  • bornam
  • bornarăm
  • bornaserăm
  • bornasem
a II-a (voi)
  • bornați
(să)
  • bornați
  • bornați
  • bornarăți
  • bornaserăți
  • bornaseți
a III-a (ei, ele)
  • bornea
(să)
  • borneze
  • bornau
  • borna
  • bornaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bornare

  • 1. Acțiunea de a borna și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DLRM DN sinonime: bornaj

etimologie:

  • vezi borna
    surse: DEX '09 DN

borna

  • 1. A pune borne.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00 sinonime: demarca

etimologie: