2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bolborosí [At: BĂRAC, T. 41/9 / V: borb-, -răsi, -bolo- / Pzi: ~sesc / E: fo] 1-2 vit A vorbi nedeslușit. 3-4 vit (Înv) A vorbi în somn. 5-6 vit (Înv) A bâlbâi. 7 vt (Înv) A vorbi într-o limbă străină. 8 vi (D. lichide) A gâlgâi. 9 vi (D. curcani) A scoate sunetul specific. 10 vi (Rar; d. rațe) A bălăci cu ciocul prin apă. 11 vi (Pop; d. mațe) A chiorăi. 12 vi (Pop) A mânca cu zgomot.

borborosi v vz bolborosi

BOLBOROSÍ, bolborosesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A vorbi nedeslușit. ♦ A vorbi într-o limbă străină (pe care ascultătorii nu o înțeleg). 2. Intranz. (Despre lichide) A gâlgâi, a scoate un zgomot asemănător cu cel al apei care fierbe. ♦ (Pop.) A chiorăi. – Formație onomatopeică.

BOLBOROSÍ, bolborosesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A vorbi nedeslușit. ♦ A vorbi într-o limbă străină (pe care ascultătorii nu o înțeleg). 2. Intranz. (Despre lichide) A gâlgâi, a scoate un zgomot asemănător cu cel al apei care fierbe. ♦ (Pop.) A chiorăi. – Formație onomatopeică.

BOLBOROSÍ, bolborosesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre oameni) A vorbi încet și nedeslușit (sub stăpînirea unei stări afective), a se exprima neinteligibil. Alexiu... bolborosea ceva cu glas scăzut. DUMITRIU, B. F. 69. Soldatul... încercă în mai multe rînduri să spună ceva, bolborosi fără șirși tăcu definitiv. SAHIA, N. 75. Se sculă, bolborosi cuvinte încurcate de mulțumire. REBREANU, P. S. 127. Ce bolborosește din gură? ALECSANDRI, T. 179. ♦ A rosti cuvinte într-o limbă străină (pe care ascultătorii n-o înțeleg). (Tranz.) Bolborosește trei vorbe franțuzești, nu știe carte, abia poate iscăli, și brațul lui ține girbaciu! stăphririi asupra «prostimii». SADOVEANU, N. F. 47. Boierii în divan bolboroseau graiuri străine. ODOBESCU, S. III 258. 2. (Despre lichide, în special despre apă și sînge) A produce un zgomot caracteristic cauzat de ciocnirea cu aerul sau cu alt obstacol. V. clipoci, gîlgîi. O piatră se rostogoli în pîrău, undele bolborosiră. SADOVEANU, O. VI 11. Apa se scufundă bolborosind, ca suptă de gura unei viitori. VLAHUȚĂ, O. A. 407. Capul de-a dura sărea, Sîngele bolborosea. ALECSANDRI, P. P. 89. – Variantă: borborosí (ȘEZ. IV 125) vb. IV.

BORBOROSÍ vb. IV v. bolborosi.

BOLBOROSÍ, bolborosesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A vorbi încet și nedeslușit. ♦ A rosti cuvinte într-o limbă străină (pe care ascultătorii nu o înțeleg). Bolboroseau graiuri străine (ODOBESCU). 2. Intranz. (Despre lichide) A produce un zgomot caracteristic la ciocnirea cu un obstacol sau în timpul fierberii. – Onomatopee.

A BOLBOROSÍ ~ésc intranz. 1) A vorbi incoerent, încet și nedeslușit; a bodogăni; a bălmăji; a boscorodi. 2) A vorbi într-o limbă neînțeleasă de ascultători. 3) (despre lichide) A produce un zgomot asemănător cu cel al apei care fierbe; a gâlgâi. /Onomat.

bolborosì (borborosì) v. 1. a clocoti (de valuri); 2. a țișni, a ieși fierbând și făcând bășici (de apă, de sânge): capul de-a dura sărea, sângele bolborosea POP.; 3. a vorbi iute și încurcat: începi a bolborosi turcește, fără să știi bechiu măcar CR.; 4. a striga (de curcani). [V. bolbol].

bolborosésc (est) și borb- (vest) v. intr. (imit. înrudit cu bg. bŭrbolĭy, bŭrborĭy, rus. bormotátĭ, vgr. borborýzo, precum și cu rom. a forfoti, a bîlbîi, a dîrdîi ș.a.). Bîlbîi, pronunț răŭ. Clocotesc, forfotesc (vorbind de apă în cazan, în rîŭ orĭ în mațe). – În Trans. borbosesc (sîrb. brobosati).

borborosésc și borboșésc V. bolborosesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bolborosí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bolborosésc, imperf. 3 sg. bolboroseá; conj. prez. 3 să bolboroseáscă

bolborosí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bolborosésc, imperf. 3 sg. bolboroseá; conj. prez. 3 sg. și pl. bolboroseáscă

bolborosesc, -seam 1 imp., -sind ger.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BOLBOROSÍ vb. 1. v. bombăni. 2. v. gâlgâi.

BOLBOROSI vb. 1. a bălmăji, a bîigui, a bîrîi, a bodogăni, a bombăni, a boscorodi, a gîngăvi, a îndruga, a îngăima, a îngîna, a mîrîi, a molfăi, a mormăi, a murmura, (pop.) a blodogori, a bufni, (reg.) a dondăni, a mogorogi, a mondăni, a mormoti, a morocăni, a slomni, a tolocăni, (Ban.) a pîtcăi, (prin Olt.) a șondoroi. (Ce tot ~ acolo?) 2. a gîlgîi. (Un lichid care ~.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bolborosí (bolborosésc, bolborosít), vb.1. A vorbi nedeslușit, a bîigui, a îngăima. – 2. A gîlgîi. – 3. (Despre curcani) A croncăni. – Var. borborosi, bolborăi, bolbora. Creație expresivă, bazată pe consonanța b-l-b (cf. bîlbîi, bobleț) și pe ritmul ternar, cf. bîc. Bol-bol apare ca imitație a croncănitului curcanului. Aceeași consonanță intervine la ngr. βορ-βορίζω „a gîlgîi”, alb. belbërë „a bîigui”, sb. brbositi, brboriti „a vorbi repezit”, rus. balabolitĭ „a vorbi fără șir” (cf. Berneker 69). Din rom. pare a proveni rut. borborosy „bodogăneală”. Der. bolboroseală, s. f. (zgomot făcut de ceva care bolborosește; gîlgîială); bolborositor, adj. (care bolborosește); bolborositură, s. f. (bolboroseală).

Intrare: borborosit
borborosit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • borborosit
  • borborositul
  • borborosi
  • borborosita
plural
  • borborosiți
  • borborosiții
  • borborosite
  • borborositele
genitiv-dativ singular
  • borborosit
  • borborositului
  • borborosite
  • borborositei
plural
  • borborosiți
  • borborosiților
  • borborosite
  • borborositelor
vocativ singular
plural
Intrare: bolborosi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bolborosi
  • bolborosire
  • bolborosit
  • bolborositu‑
  • bolborosind
  • bolborosindu‑
singular plural
  • bolborosește
  • bolborosiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bolborosesc
(să)
  • bolborosesc
  • bolboroseam
  • bolborosii
  • bolborosisem
a II-a (tu)
  • bolborosești
(să)
  • bolborosești
  • bolboroseai
  • bolborosiși
  • bolborosiseși
a III-a (el, ea)
  • bolborosește
(să)
  • bolborosească
  • bolborosea
  • bolborosi
  • bolborosise
plural I (noi)
  • bolborosim
(să)
  • bolborosim
  • bolboroseam
  • bolborosirăm
  • bolborosiserăm
  • bolborosisem
a II-a (voi)
  • bolborosiți
(să)
  • bolborosiți
  • bolboroseați
  • bolborosirăți
  • bolborosiserăți
  • bolborosiseți
a III-a (ei, ele)
  • bolborosesc
(să)
  • bolborosească
  • bolboroseau
  • bolborosi
  • bolborosiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • borborosi
  • borborosire
  • borborosit
  • borborositu‑
  • borborosind
  • borborosindu‑
singular plural
  • borborosește
  • borborosiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • borborosesc
(să)
  • borborosesc
  • borboroseam
  • borborosii
  • borborosisem
a II-a (tu)
  • borborosești
(să)
  • borborosești
  • borboroseai
  • borborosiși
  • borborosiseși
a III-a (el, ea)
  • borborosește
(să)
  • borborosească
  • borborosea
  • borborosi
  • borborosise
plural I (noi)
  • borborosim
(să)
  • borborosim
  • borboroseam
  • borborosirăm
  • borborosiserăm
  • borborosisem
a II-a (voi)
  • borborosiți
(să)
  • borborosiți
  • borboroseați
  • borborosirăți
  • borborosiserăți
  • borborosiseți
a III-a (ei, ele)
  • borborosesc
(să)
  • borborosească
  • borboroseau
  • borborosi
  • borborosiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bolborosi borborosi

  • 1. intranzitiv tranzitiv A vorbi nedeslușit.
    exemple
    • Alexiu... bolborosea ceva cu glas scăzut. DUMITRIU, B. F. 69.
      surse: DLRLC
    • Soldatul... încercă în mai multe rînduri să spună ceva, bolborosi fără șir – și tăcu definitiv. SAHIA, N. 75.
      surse: DLRLC
    • Se sculă, bolborosi cuvinte încurcate de mulțumire. REBREANU, P. S. 127.
      surse: DLRLC
    • Ce bolborosește din gură? ALECSANDRI, T. 179.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A vorbi într-o limbă străină (pe care ascultătorii nu o înțeleg).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Bolborosește trei vorbe franțuzești, nu știe carte, abia poate iscăli, și brațul lui ține gîrbaciul stăpînirii asupra «prostimii». SADOVEANU, N. F. 47.
        surse: DLRLC
      • Boierii în divan bolboroseau graiuri străine. ODOBESCU, S. III 258.
        surse: DLRLC
  • 2. intranzitiv (Despre lichide) A scoate un zgomot asemănător cu cel al apei care fierbe.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: gâlgâi 3 exemple
    exemple
    • O piatră se rostogoli în pîrău, undele bolborosiră. SADOVEANU, O. VI 11.
      surse: DLRLC
    • Apa se scufundă bolborosind, ca suptă de gura unei vîltori. VLAHUȚĂ, O. A. 407.
      surse: DLRLC
    • Capul de-a dura sărea, Sîngele bolborosea. ALECSANDRI, P. P. 89.
      surse: DLRLC

etimologie: