4 definiții pentru bontău


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bontắu1 sn [At: VAIDA / Pl: ~ăi / E: pbl mg bontó] (Reg) Broască pe care stă așezată roata morii cu capătul exterior.

bontắu2 sn [At: COMAN, GL. / Pl: ~ăi / E: nct] (Reg) Barcă.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

bontắu, bontăi, s.m. – (reg.) Copac ciuntit la vârf (D. Pop, 1978). ♦ (onom.) Bonta, Bontaș, Bontău, nume de familie (84 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Din magh. bontó (DELR); din bont + suf. -ău.

bontắu, -i, s.m. – Copac ciuntit la vârf (D. Pop 1978). – Din bont + -ău.

Intrare: bontău
bontău
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.