10 definiții pentru bontăni

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bontăni vi [At: CREANGĂ, ap. DDRF / V: i / Pzi: ~nesc / E: nct] (Reg) A ciocăni.

bontăni vb. IV. (reg.) intr. A bate la ușă; a face zgomot, a ciocăni. S-au dus să vadă cine bontănește acolo (POP.). • prez.ind. -esc. /form. expr.

BONTĂNÍ, bontănesc, vb. IV. 1. Intranz. (Mold., Bucov., Transilv.) A bate, a lovi (cu zgomot) în ceva; a ciocăni, a bocăni. Lovea cînd într-un copaci, cînd în altul, de răsuna toată pădurea! Auzind zmeul vuietul acesta, s-au dus să vadă cine bontănește acolo. SBIERA, P. 78. 2. Tranz. A lovi (pe cineva) cu putere; a buși. Îl apucară munții [pe lup] intre capete și mi-l bontăniră, de nu putu ieși nici înainte, nici îndărăt. RETEGANUL, P. III 37.

BONTĂNÍ, bontănesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A lovi cu (zgomot) în ceva; a ciocăni, a bocăni. ♦ Tranz. A lovi pe cineva cu putere; a buși. – Din magh. bantani.

bontănì v. a bate, a lovi: bontănind mai tare la ușă CR. [Onomatopee].

bontănésc v. intr. (cp. cu bontăluĭesc, bocănesc și ung. bontani, a desface, a nimici). Nord. Bocănesc, cĭocănesc, fac zgomot. V. refl. Mă bat cu zgomot: s’au burzuluit și s’au bontănit pînă s’a trezit fata (rev. I Crg. 4, 204).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BONTĂNÍ vb. v. bate, bocăni, ciocăni, pocăni.

bontăni vb. v. BATE. BOCĂNI. CIOCĂNI. POCĂNI.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

bontăní, bontănesc, (băntălui), vb. tranz. – (reg.) A ciocăni, a bate cu putere, a bocăni: „Spărietu’ de noapte, / De câni, / De mâț, / De bontănit, / De răstit” (Bilțiu, 1990: 317). – Et. nec. (MDA); cf. magh. bántani (NDU); probabil din bont, contaminat cu bocăni.

bontăní, (băntălui), vb. tranz. – A ciocăni, a bate cu putere, a bocăni: „Spărietu’ de noapte, / De câni, / De mâț, / De bontănit, / De răstit” (Bilțiu 1990: 317). – Cf. magh. bántani (NDU); Probabil din bont, contaminat cu bocăni.

Intrare: bontăni
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bontăni
  • bontănire
  • bontănit
  • bontănitu‑
  • bontănind
  • bontănindu‑
singular plural
  • bontănește
  • bontăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bontănesc
(să)
  • bontănesc
  • bontăneam
  • bontănii
  • bontănisem
a II-a (tu)
  • bontănești
(să)
  • bontănești
  • bontăneai
  • bontăniși
  • bontăniseși
a III-a (el, ea)
  • bontănește
(să)
  • bontănească
  • bontănea
  • bontăni
  • bontănise
plural I (noi)
  • bontănim
(să)
  • bontănim
  • bontăneam
  • bontănirăm
  • bontăniserăm
  • bontănisem
a II-a (voi)
  • bontăniți
(să)
  • bontăniți
  • bontăneați
  • bontănirăți
  • bontăniserăți
  • bontăniseți
a III-a (ei, ele)
  • bontănesc
(să)
  • bontănească
  • bontăneau
  • bontăni
  • bontăniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bontăni, bontănescverb

  • 1. intranzitiv regional A bate, a lovi (cu zgomot) în ceva. DLRLC DLRM
    • format_quote Lovea cînd într-un copaci, cînd în altul, de răsuna toată pădurea! Auzind zmeul vuietul acesta, s-au dus să vadă cine bontănește acolo. SBIERA, P. 78. DLRLC
  • 2. tranzitiv A lovi (pe cineva) cu putere. DLRLC DLRM
    sinonime: buși lovi
    • format_quote Îl apucară munții [pe lup] între capete și mi-l bontăniră, de nu putu ieși nici înainte, nici îndărăt. RETEGANUL, P. III 37. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.