9 definiții pentru bonjurism


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BONJURÍSM s. n. Ansamblul concepțiilor și manifestărilor caracteristice bonjuriștilor. – Bonjur + suf. -ism.

BONJURÍSM s. n. Ansamblul concepțiilor și manifestărilor caracteristice bonjuriștilor. – Bonjur + suf. -ism.

bonjurísm sn [At: IBRĂILEANU, SP. CR. 126 / Pl: ~e / E: bonjur + -ism] Ansamblul concepțiilor și manifestărilor bonjuriștilor.

BONJURÍSM s. n. Ansamblul concepțiilor, comportărilor, manifestărilor care caracterizează pe bonjuriști. Enache Damian... se crucește de bonjurism, dar nu-l combate. IBRĂILEANU, SP. CR. 126.

BONJURÍSM s. n. Ansamblul concepțiilor și manifestărilor care caracterizează pe bonjuriști. – Din bonjur1 + suf. -ism.

BONJURÍSM s.n. Atitudine, concepție de bonjurist. [< bonjur + -ism].

BONJURÍSM s. n. atitudine, concepție de bonjurist. (< bonjur + -ism)

BONJURÍSM n. 1) Atitudine de bonjurist. 2) Manifestare de bonjurist. /bonjur + suf. ~ism


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: bonjurism
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bonjurism
  • bonjurismul
  • bonjurismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • bonjurism
  • bonjurismului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bonjurism

  • 1. Ansamblul concepțiilor și manifestărilor caracteristice bonjuriștilor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Enache Damian... se crucește de bonjurism, dar nu-l combate. IBRĂILEANU, SP. CR. 126.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Bonjur + sufix -ism.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN