11 definiții pentru bonjurism
din care- explicative (8)
- morfologice (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BONJURISM s. n. Ansamblul concepțiilor și manifestărilor caracteristice bonjuriștilor. – Bonjur + suf. -ism.
BONJURISM s. n. Ansamblul concepțiilor și manifestărilor caracteristice bonjuriștilor. – Bonjur + suf. -ism.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
bonjurism sn [At: IBRĂILEANU, SP. CR. 126 / Pl: ~e / E: bonjur + -ism] Ansamblul concepțiilor și manifestărilor bonjuriștilor.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bonjurism s.n. Totalitatea concepțiilor și manifestărilor caracteristice bonjuriștilor. • /bonjur + -ism.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
BONJURISM s. n. Ansamblul concepțiilor, comportărilor, manifestărilor care caracterizează pe bonjuriști. Enache Damian... se crucește de bonjurism, dar nu-l combate. IBRĂILEANU, SP. CR. 126.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BONJURISM s. n. Ansamblul concepțiilor și manifestărilor care caracterizează pe bonjuriști. – Din bonjur1 + suf. -ism.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
BONJURISM s.n. Atitudine, concepție de bonjurist. [< bonjur + -ism].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BONJURISM s. n. atitudine, concepție de bonjurist. (< bonjur + -ism)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
BONJURISM n. 1) Atitudine de bonjurist. 2) Manifestare de bonjurist. /bonjur + suf. ~ism
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
bonjurism s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
bonjurism s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
bonjurism s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
bonjurismsubstantiv neutru
- 1. Ansamblul concepțiilor și manifestărilor caracteristice bonjuriștilor. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Enache Damian... se crucește de bonjurism, dar nu-l combate. IBRĂILEANU, SP. CR. 126. DLRLC
-
etimologie:
- Bonjur + sufix -ism. DEX '09 DEX '98 DN