O definiție pentru bonitură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bonitúră sf [At: ENC. AGR. / Pl: ~e / E: bonita + -tură] (Zth) Bonitare (3).

Intrare: bonitură
bonitură substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bonitu
  • bonitura
plural
  • boniture
  • boniturele
genitiv-dativ singular
  • boniture
  • boniturei
plural
  • boniture
  • boniturelor
vocativ singular
plural