4 definiții pentru bonită


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bonítă sf [At: DN3 / Pl: ~te / E: fr bonite] Specie de pește din care face parte tonul.

BONÍTĂ s.f. Specie de pește din care face parte tonul. [< fr. bonite].

BONÍTĂ s. f. specie de pești: tonul. (< fr. bonite)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: bonită
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • boni
  • bonita
plural
  • bonite
  • bonitele
genitiv-dativ singular
  • bonite
  • bonitei
plural
  • bonite
  • bonitelor
vocativ singular
plural