2 definiții pentru bondră


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bóndră sf [At: BUNGARIU, N. / Pl: ~re / E: nct] (Trs) Femeie mută și neputincioasă Si: (pop) țeapa-leapra Cf bondriș, bondroș.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bóndră (bóndre), s. f. – (Trans. de Nord) Cîrpă, zdreanță. – Var. bandură. Săs. bändel (Drăganu, Dacor., VI, 280-2). Mai puțin probabilă supoziția lui Pascu, Beiträge, care pornește de la sl. bandura „lăută”. – Der. bondros, adj. (măscărici, persoană deghizată); bondreț, s. m. (larvă); bondrosi, vb. (a acționa stîngaci, a lucra prost); îmbondori, îmboldora, îmbodoli, îmboboli, îmboboroji, îmbondoli, îmbondosi, bodrînji, îmbondroji, vb. (a îmbrăca, a înfofoli). Vreunul din aceste cuvinte poate avea o explicație diferită, cu atît mai mult cu cît circulă în alte părți ale teritoriului rom., și este evidentă compunerea sa pe baze expresive. Din rom. trebuie să provină mag. bondrus „mascat” care, după DAR, ar explica acest cuvînt rom.

Intrare: bondră
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bondră
  • bondra
plural
  • bondre
  • bondrele
genitiv-dativ singular
  • bondre
  • bondrei
plural
  • bondre
  • bondrelor
vocativ singular
plural