2 intrări

12 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BONCĂLĂÍT s. n. v. boncăluit.

BONCĂLUÍT s. n. Faptul de a boncălui; răget, strigăt specific scos de cerbi și de alte erbivore în perioada de rut. ♦ Fig. Sunet prelung emis de unele instrumente de suflat. – V. boncălui.

BONCĂLUÍT s. n. Faptul de a boncălui; răget, strigăt specific scos de cerbi și de alte erbivore în perioada de rut. ♦ Fig. Sunet prelung emis de unele instrumente de suflat. – V. boncălui.

boncăluít sn [At: SADOVEANU, V. F. 31 / Pl: ~uri / E: boncălui] 1-4 Boncăluire (1-4). 5 Răget specific, scos de cerbi și bovine în perioada de rut. 6 (La cerbi) Perioadă de rut. 7 (Fig) Sunet prelung emis de un instrument de suflat.

boncăluit s.n. (reg.) 1 Faptul de a boncălui; muget specific scos de cerbi, vite și de alte animale erbivore în perioada de împerechere; (reg.) boncăluire. Curtea răsuna de nechezatul cailor și boncănitul tăurencilor (AGÂR.). 2 Perioada de împerechere la cerbi. 3 Fig. (muz.) Sunet prelung produs de un instrument de suflat. Porni... boncăluitul buciumului de cireș (SADOV.). • pl. -uri. /v. boncălui.

BONCĂLUÍT s. n. 1. Faptul de a boncălui. Răget prelung și puternic. De departe, de la imașuri, veni o clipă, în înserarea limpede, un boncăluit înăbușit de taur. SADOVEANU, O. I 287. Boncăluitul juncii l-am auzit... aproape deslușit. SADOVEANU, V. F. 31. 2. Fig. Sunet prelung, produs din bucium, din buhai sau din corn. Cîntase a treia oară cucoșii cînd porni, în mijlocul satului, boncăluitul buciumului de cireș. SADOVEANU, O. I 57. – Variantă: boncălăít (ANGHEL, PR. 109) s. n.

BONCĂLUÍT s. n. Faptul de a boncălui. ♦ Răget prelung și puternic. ♦ Sunet prelung produs de bucium, de buhai2 sau de corn.

boncălăĭésc și -uĭésc v. intr. (ca și mă boncăi). Mold. Munt. Mugesc furios vorbind de boĭ, bivolĭ și cerbĭ. Fig. Iron. Mă boncăĭ, plîng mult și tare. – În P.P. și răncăluĭesc (poate supt infl. luĭ răcnesc).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BONCĂLUIT s. boncănit. (~ unor animale în perioada rutului.)

Intrare: boncălăi
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • boncălăi
  • boncălăire
  • boncălăit
  • boncălăitu‑
  • boncălăind
  • boncălăindu‑
singular plural
  • boncălăiește
  • boncălăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • boncălăiesc
(să)
  • boncălăiesc
  • boncălăiam
  • boncălăii
  • boncălăisem
a II-a (tu)
  • boncălăiești
(să)
  • boncălăiești
  • boncălăiai
  • boncălăiși
  • boncălăiseși
a III-a (el, ea)
  • boncălăiește
(să)
  • boncălăiască
  • boncălăia
  • boncălăi
  • boncălăise
plural I (noi)
  • boncălăim
(să)
  • boncălăim
  • boncălăiam
  • boncălăirăm
  • boncălăiserăm
  • boncălăisem
a II-a (voi)
  • boncălăiți
(să)
  • boncălăiți
  • boncălăiați
  • boncălăirăți
  • boncălăiserăți
  • boncălăiseți
a III-a (ei, ele)
  • boncălăiesc
(să)
  • boncălăiască
  • boncălăiau
  • boncălăi
  • boncălăiseră
Intrare: boncăluit
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • boncăluit
  • boncăluitul
  • boncăluitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • boncăluit
  • boncăluitului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • boncălăit
  • boncălăitul
plural
genitiv-dativ singular
  • boncălăit
  • boncălăitului
plural
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

boncăluitsubstantiv neutru

  • 1. Faptul de a boncălui; răget, strigăt specific scos de cerbi și de alte erbivore în perioada de rut. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote De departe, de la imașuri, veni o clipă, în înserarea limpede, un boncăluit înăbușit de taur. SADOVEANU, O. I 287. DLRLC
    • format_quote Boncăluitul juncii l-am auzit... aproape deslușit. SADOVEANU, V. F. 31. DLRLC
    • 1.1. figurat Sunet prelung emis de unele instrumente de suflat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Cîntase a treia oară cucoșii cînd porni, în mijlocul satului, boncăluitul buciumului de cireș. SADOVEANU, O. I 57. DLRLC
etimologie:
  • vezi boncălui DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.