boncăitură - definiție MDA2 și paradigmă | dexonline

6 definiții pentru boncăitură

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

boncăitură sf [At: DA ms / V: -coi-, ~ăluitură / Pl: ~ri / E: boncăi + -tură] 1-3 Boncăire (1-3).

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

boncălenitură sf vz boncăitură

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

boncăluitură sf vz boncăitură

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

boncoitură sf vz boncăitură

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

buncăitură sf vz boncăitură

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

buncăluitură sf vz boncătuitură

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

Intrare: boncăitură

boncăitură substantiv feminin

substantiv feminin (F43)		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	boncăitură	boncăitura
nominativ-acuzativ	plural	boncăituri	boncăiturile
genitiv-dativ	singular	boncăituri	boncăiturii
genitiv-dativ	plural	boncăituri	boncăiturilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

boncăluitură substantiv feminin

substantiv feminin (F43)		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	boncăluitură	boncăluitura
nominativ-acuzativ	plural	boncăluituri	boncăluiturile
genitiv-dativ	singular	boncăluituri	boncăluiturii
genitiv-dativ	plural	boncăluituri	boncăluiturilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

boncoitură substantiv feminin

substantiv feminin (F43)		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	boncoitură	boncoitura
nominativ-acuzativ	plural	boncoituri	boncoiturile
genitiv-dativ	singular	boncoituri	boncoiturii
genitiv-dativ	plural	boncoituri	boncoiturilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

buncăitură substantiv feminin

substantiv feminin (F43)		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	buncăitură	buncăitura
nominativ-acuzativ	plural	buncăituri	buncăiturile
genitiv-dativ	singular	buncăituri	buncăiturii
genitiv-dativ	plural	buncăituri	buncăiturilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

boncălenitură substantiv feminin

substantiv feminin (F43)		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	boncălenitură	boncălenitura
nominativ-acuzativ	plural	boncălenituri	boncăleniturile
genitiv-dativ	singular	boncălenituri	boncăleniturii
genitiv-dativ	plural	boncălenituri	boncăleniturilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

buncăluitură substantiv feminin

substantiv feminin (F43)		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	buncăluitură	buncăluitura
nominativ-acuzativ	plural	buncăluituri	buncăluiturile
genitiv-dativ	singular	buncăluituri	buncăluiturii
genitiv-dativ	plural	buncăluituri	buncăluiturilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—