6 definiții pentru boncăitură

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

boncăitu sf [At: DA ms / V: -coi-, ~ăluitură / Pl: ~ri / E: boncăi + -tură] 1-3 Boncăire (1-3).

boncălenitu sf vz boncăitură

boncăluitu sf vz boncăitură

boncoitu sf vz boncăitură

buncăitu sf vz boncăitură

buncăluitu sf vz boncătuitură

Intrare: boncăitură
boncăitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • boncăitură
  • boncăitura
plural
  • boncăituri
  • boncăiturile
genitiv-dativ singular
  • boncăituri
  • boncăiturii
plural
  • boncăituri
  • boncăiturilor
vocativ singular
plural
boncăluitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • boncăluitură
  • boncăluitura
plural
  • boncăluituri
  • boncăluiturile
genitiv-dativ singular
  • boncăluituri
  • boncăluiturii
plural
  • boncăluituri
  • boncăluiturilor
vocativ singular
plural
boncoitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • boncoitură
  • boncoitura
plural
  • boncoituri
  • boncoiturile
genitiv-dativ singular
  • boncoituri
  • boncoiturii
plural
  • boncoituri
  • boncoiturilor
vocativ singular
plural
buncăitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buncăitură
  • buncăitura
plural
  • buncăituri
  • buncăiturile
genitiv-dativ singular
  • buncăituri
  • buncăiturii
plural
  • buncăituri
  • buncăiturilor
vocativ singular
plural
boncălenitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • boncălenitură
  • boncălenitura
plural
  • boncălenituri
  • boncăleniturile
genitiv-dativ singular
  • boncălenituri
  • boncăleniturii
plural
  • boncălenituri
  • boncăleniturilor
vocativ singular
plural
buncăluitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buncăluitură
  • buncăluitura
plural
  • buncăluituri
  • buncăluiturile
genitiv-dativ singular
  • buncăluituri
  • buncăluiturii
plural
  • buncăluituri
  • buncăluiturilor
vocativ singular
plural