2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bonc1, boancă a [At: DAMÉ, T. 68 / Pl: ~nci, boance / E: nct] (D. oi) Fără dinți.

bonc2(a) i [At: DELAVRANCEA, H. T. 92 / E: fo] 1 Cuvânt care imită zgomotul produs de bătaia ciocanului. 2 Cuvânt care imită zgomotul împiedicării cuiva.

BÓNCA interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de bătaia ciocanului. – Onomatopee.

BÓNCA interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de bătaia ciocanului. – Onomatopee.

BÓNCA interj. (Adesea repetat) Onomatopee care imită zgomotul produs prin lovirea unui corp tare. Pe drum, bonca-bonca, mă împiedicam de toate pietrele. DELAVRANCEA, H. T. 92. – Variantă: bonc (ȘEZ. I 214) interj.

BÓNCA interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de bătaia ciocanului, de lovituri sacadate etc. – Onomatopee.

bonca-bonca! onomatopee ce exprimă un umblet cu dese poticneli.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bonc1 (pop.) adj. m., pl. bonci; boáncă, pl. boánce

bónca/bónca-bónca interj.

Intrare: bonc (adj.)
bonc2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A63)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bonc
  • boncul
  • boncu‑
  • boancă
  • boanca
plural
  • bonci
  • boncii
  • boance
  • boancele
genitiv-dativ singular
  • bonc
  • boncului
  • boance
  • boancei
plural
  • bonci
  • boncilor
  • boance
  • boancelor
vocativ singular
plural
Intrare: bonca
bonca interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • bonca
bonc1 (interj.) interjecție
interjecție (I10)
  • bonc
  • bon‑
bonca-bonca interjecție
compus
  • bonca-bonca
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bonca bonc bonca-bonca

  • 1. Cuvânt care imită zgomotul produs de bătaia ciocanului.
    surse: DEX '09 DEX '98
    • diferențiere adesea repetat Onomatopee care imită zgomotul produs prin lovirea unui corp tare.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Pe drum, bonca-bonca, mă împiedicam de toate pietrele. DELAVRANCEA, H. T. 92.
        surse: DLRLC

etimologie: