2 intrări

22 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BOMBĂNI, bombăn, vb. IV. Intranz. 1. A vorbi pentru sine, încet și fără a articula răspicat sunetele. ♦ Tranz. A sâcâi pe cineva, arătându-i nemulțumirea prin vorbe spuse parcă pentru sine. 2. (Despre copiii mici) A produce sunete nearticulate. – Formație onomatopeică.

bombăni [At: LB / V: ~boni, bum~ / Pzi: ~esc / E: fo] 1 vi (Înv; d. albine) A bâzâi. 2 vi A vorbi singur, încet și greu inteligibil (cu nemulțumire) Cf murmura, mormăi, bolborosi, (pop) cârâi. 3 vt (D. copiii mici) A scoate sunete nearticulate. 4 vt A-și arăta nemulțumirea prin vorbe spuse pentru sine.

bombăni vb. IV. (fam.) 1 intr. (despre oameni) A vorbi singur, încet și nedeslușit din cauza nemulțumirii; a mormăi. Cel apostrofat bombăni ceva (ISTR.). 2 tr. (compl. indică oameni) A certa, a cicăli, a sîcîi, arătînd nemulțumirea prin vorbe spuse ca pentru sine. Tot drumul bătrînul bombăni... pe Stănică (CĂL.). 3 tr. (compl. indică copiii mici) A produce sunete nearticulate; a gînguri. Copilul se joacă cu mînuțele lui, bombănind vorbe de tainic înțeles (SLAV.). 4 intr. (înv.; despre albine) A bîzîi. • prez.ind. -esc. și bomboni vb. IV. /form. expr.

BOMBĂNI, bombănesc, vb. IV. Intranz. 1. A vorbi pentru sine, încet și fără a articula răspicat sunetele. ♦ Tranz. A sâcâi pe cineva, arătându-i nemulțumirea prin vorbe spuse parcă pentru sine. 2. (Despre copiii mici) A produce sunete nearticulate. – Formație onomatopeică.

BOMBĂNI, bombănesc, vb. IV. 1. Intranz. A vorbi singur, printre buze, încet și uneori nedeslușit (mai ales spre a-și arăta nemulțumirea). V. murmura, mormăi, bolborosi. Păi da, c-o să dărîm poarta omului! a bombănit tata. PAS, Z. I 177. Nu mai cred eu asta! a bombănit posomorită lelea Ileana. SADOVEANU, N. F. 103. Pe drum, Costică, privind la obloanele prăvăliilor, bombănește mereu. CARAGIALE, O. II 357. ♦ Tranz. A certa (pe cineva) bodogănind mereu. V. a bate la cap. Ajunge! M-ai bombănit destul. 2. Tranz. (Despre copiii mici care nu știu încă să vorbească) A produce sunete nearticulate; a gînguri. Copilul se joacă cu minuțele lui, bombănind vorbe de tainic înțeles. SLAVICI, N. I 42. – Prez. ind. pers. 3 sg. și bombăne (STANCU, D. 48). – Variantă: bomboni (ISPIRESCU, L. 325, PĂSCULESCU, L. P. 35) vb. IV.

BOMBĂNI, bombănesc, vb. IV. 1. Intranz. A vorbi singur, încet și nedeslușit. ♦ Tranz. A certa, a sîcîi pe cineva. 2. Tranz. (Despre copiii mici) A produce sunete nearticulate; a gînguri. – Onomatopee.

A BOMBĂNI ~esc 1. intranz. 1) (despre persoane) A vorbi încet și nedeslușit (în semn de nemulțumire); a bodogăni; a boscorodi. 2) (despre copii mici) A vorbi nearticulat. 2. tranz. (persoane) A deranja, manifestându-și nemulțumirea prin vorbe spuse încet și confuz. /Onomat.

bombănì v. 1. a scoate un glas surd ca muștele sau albinele; 2. a mormăi: tot bombănia din gură. [Onomatopee].

bombănésc și (rar) bombăĭésc v. intr. (imit. înrudit cu lat. bombus, vgr. bómbos, bîzîĭală, huruĭală; ung. bömbölni, a bombăni ș.a. V. bumbac și cĭondănesc). Vest. Murmur, mormăi, bodogănesc, vorbesc încurcat și încet de necaz orĭ din altă pricină. V. tr. Nu mă bombăni! – În est bondănesc și dondănesc (rudă cu ung. dongani, döngeni ș.a.); pleca dondănind singur (Sov. 71 și 2257 și VR. 1922, 3, 414). V. dăngănesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!bombăni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. bombăn/bombănesc, 3 sg. bombăne/bombănește; imperf. 1 bombăneam; conj. prez. 1 sg. să bombăn/să bombănesc, 3 să bombăne/să bombănească

bombăni (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. bombăne, imperf. 3 sg. bombănea; conj. prez. 3 să bombăne

bombăni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bombănesc, imperf. 3 sg. bombănea; conj. prez. 3 sg. și pl. bombănească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BOMBĂNI vb. a bălmăji, a bâigui, a bârâi, a bodogăni, a bolborosi, a boscorodi, a gângăvi, a îndruga, a îngăima, a îngâna, a mârâi, a molfăi, a mormăi, a murmura, (pop.) a blodogori, a bufni, (reg.) a dondăni, a mogorogi, a mondăni, a mormoti, a morocăni, a slomni, a tolocăni, (Ban.) a pâtcăi, (prin Olt.) a șondoroi. (Ce tot ~ acolo?)

BOMBĂNI vb. v. bâzâi, bodogăni, cicăli, dăscăli, plictisi, sâcâi, zbârnâi, zâzâi, zumzăi.

bombăni vb. v. BÎZÎI. BODOGĂNI. CICĂLI. DĂSCĂLI. PLICTISI. SÎCÎI. ZBÎRNÎI. ZÎZÎI. ZUMZĂI.

BOMBĂNI vb. a bălmăji, a bîigui, a bîrîi, a bodogăni, a bolborosi, a boscorodi, a gîngăvi, a îndruga, a îngăima, a îngîna, a mîrîi, a molfăi, a mormăi, a murmura, (pop.) a blodogori, a bufni, (reg.) a dondăni, a mogorogi, a mondăni, a mormoti, a morocăni, a slomni, a tolocăni, (Ban.) a pîtcăi, (prin Olt.) a șondoroi. (Ce tot ~ acolo?)

Intrare: bombonit
bombonit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bombonit
  • bombonitul
  • bomboni
  • bombonita
plural
  • bomboniți
  • bomboniții
  • bombonite
  • bombonitele
genitiv-dativ singular
  • bombonit
  • bombonitului
  • bombonite
  • bombonitei
plural
  • bomboniți
  • bomboniților
  • bombonite
  • bombonitelor
vocativ singular
plural
Intrare: bombăni
verb (VT334)
Surse flexiune: DOOM 3
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bombăni
  • bombănire
  • bombănit
  • bombănitu‑
  • bombănind
  • bombănindu‑
singular plural
  • bombăne
  • bombăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bombăn
(să)
  • bombăn
  • bombăneam
  • bombănii
  • bombănisem
a II-a (tu)
  • bombăni
(să)
  • bombăni
  • bombăneai
  • bombăniși
  • bombăniseși
a III-a (el, ea)
  • bombăne
(să)
  • bombăne
  • bombănea
  • bombăni
  • bombănise
plural I (noi)
  • bombănim
(să)
  • bombănim
  • bombăneam
  • bombănirăm
  • bombăniserăm
  • bombănisem
a II-a (voi)
  • bombăniți
(să)
  • bombăniți
  • bombăneați
  • bombănirăți
  • bombăniserăți
  • bombăniseți
a III-a (ei, ele)
  • bombăne
(să)
  • bombăne
  • bombăneau
  • bombăni
  • bombăniseră
verb (VT401)
Surse flexiune: DOOM 3
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bombăni
  • bombănire
  • bombănit
  • bombănitu‑
  • bombănind
  • bombănindu‑
singular plural
  • bombănește
  • bombăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bombănesc
(să)
  • bombănesc
  • bombăneam
  • bombănii
  • bombănisem
a II-a (tu)
  • bombănești
(să)
  • bombănești
  • bombăneai
  • bombăniși
  • bombăniseși
a III-a (el, ea)
  • bombănește
(să)
  • bombănească
  • bombănea
  • bombăni
  • bombănise
plural I (noi)
  • bombănim
(să)
  • bombănim
  • bombăneam
  • bombănirăm
  • bombăniserăm
  • bombănisem
a II-a (voi)
  • bombăniți
(să)
  • bombăniți
  • bombăneați
  • bombănirăți
  • bombăniserăți
  • bombăniseți
a III-a (ei, ele)
  • bombănesc
(să)
  • bombănească
  • bombăneau
  • bombăni
  • bombăniseră
verb (VT334)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bomboni
  • bombonire
  • bombonit
  • bombonitu‑
  • bombonind
  • bombonindu‑
singular plural
  • bombone
  • bomboniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bombon
(să)
  • bombon
  • bomboneam
  • bombonii
  • bombonisem
a II-a (tu)
  • bomboni
(să)
  • bomboni
  • bomboneai
  • bomboniși
  • bomboniseși
a III-a (el, ea)
  • bombone
(să)
  • bombone
  • bombonea
  • bomboni
  • bombonise
plural I (noi)
  • bombonim
(să)
  • bombonim
  • bomboneam
  • bombonirăm
  • bomboniserăm
  • bombonisem
a II-a (voi)
  • bomboniți
(să)
  • bomboniți
  • bomboneați
  • bombonirăți
  • bomboniserăți
  • bomboniseți
a III-a (ei, ele)
  • bombone
(să)
  • bombone
  • bomboneau
  • bomboni
  • bomboniseră
bumbăni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
bumbăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bombăni, bombăn / bombăni, bombănescverb

  • 1. A vorbi pentru sine, încet și fără a articula răspicat sunetele. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Păi da, c-o să dărîm poarta omului! a bombănit tata. PAS, Z. I 177. DLRLC
    • format_quote Nu mai cred eu asta! a bombănit posomorîtă lelea Ileana. SADOVEANU, N. F. 103. DLRLC
    • format_quote Pe drum, Costică, privind la obloanele prăvăliilor, bombănește mereu. CARAGIALE, O. II 357. DLRLC
    • 1.1. tranzitiv A sâcâi pe cineva, arătându-i nemulțumirea prin vorbe spuse parcă pentru sine. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Ajunge! M-ai bombănit destul. DLRLC
  • 2. (Despre copiii mici) A produce sunete nearticulate. DEX '09 DLRLC
    sinonime: gânguri
    • format_quote Copilul se joacă cu mînuțele lui, bombănind vorbe de tainic înțeles. SLAVICI, N. I 42. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.