26 de definiții pentru bomboană

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BOMBOANĂ, bomboane, s. f. Mic produs de cofetărie fabricat din sirop de zahăr aromatizat, ciocolată etc., având culoare, gust și formă foarte variate. – Din fr. bonbon.

bomboa1 sf [At: GORJAN, H. I, 81/5 / Pl: ~ne / E: ctm boboană + bombăni] (Reg) Boboană (1).

bomboa2 sf [At: NEGRUZZI, S. III. 70 / V: (înv) bonbon sn / Pl: ~ne / E: fr bonbon] 1 Mic produs de cofetărie (cu suprafața exterioară) tare, fabricat din sirop de zahăr, ciocolată etc., de diverse forme și culori. 2 (Fig; fam) Copil sau lucru drăgălaș Si: bombonea (3), bombonică (3). 3 (Fig; fam) Persoană plină de solicitudine Si: bombonea (4), bombonică (4). 4 (Fig; îe) (Ultima) ~ pe colivă Știre proastă. 5 (Fig; îae) Element negativ care se adaugă unei situații dificile.

bomboa s.f. 1 Produs de cofetărie, de obicei mic, rotund sau oval, de diverse forme și culori, fabricat din sirop de zahăr, ciocolată etc., avînd compoziții, umpluturi și arome diferite. Unul dintre domni scoate o pungă de bomboane (AGÂR.). ◊ Bomboane spirtoase v. spirtos. 2 Fig. (fam.) O persoană simpatică sau un lucru drăgălaș. O bomboană de copil. ◊ Compar. Dulce ca o bomboană. 3 Expr. Bomboana de pe tort = partea cea mai bună a unui lucru. Bomboana de pe colivă = ceva nefolositor, prost. • pl. -e. și (înv.) bombon s.n. / <fr. bonbon.

BOMBOANĂ, bomboane, s. f. Produs de cofetărie, fabricat din sirop de zahăr aromatizat, ciocolată etc., având culori, gust și forme diferite (mici bile, mici bastonașe etc.). – Din fr. bonbon.

BOMBOANĂ, bomboane, s. f. Mic preparat dulce, de formă, culoare și gust variate. V. zaharicale. Nu uită... să-mi întindă cutia cu două sute cincizeci de grame de bomboane fandante. PAS, Z. I 97. După ce veneau ceva bomboane de bună sosire și atențiunea celor mari se îndrepta în alte părți, porneam cu fratele meu în explorare. GALACTION, O. I 328. Mergi la cofetărie, de-mi adă vro două ocale de bomboane. ALECSANDRI, T. I 276. ♦ Fig. (Familiar) Epitet dat unei persoane drăgălașe. O bomboană de fată.

BOMBOANĂ, bomboane, s. f. Mic preparat dulce, de formă, culoare și gust variate. – Fr. bonbon.

BOMBOA s.f. Preparat (de cofetărie) de diferite forme. [Var. (înv.) bombon, bonbon s.n. / < bomboane, pl. lui bombon < fr. bonbon].

BOMBOA s. f. preparat de cofetărie de mici dimensiuni, cu compoziții, umpluturi și forme diferite. (< fr. bonbon)

BOMBOANĂ ~e f. Produs de cofetărie, de diferite forme și consistențe, preparat din caramel sau din ciocolată aromatizat (și colorat). [G.-D. bomboanei; Sil. -boa-nă] /<fr. bonbon

*bomboánă (oa dift.) f., pl. e (fr. bonbon). Zaharica făcută de cofetar. V. cofeturĭ și acadea.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bomboa s. f., g.-d. art. bomboanei; pl. bomboane

bomboa s. f., g.-d. art. bomboanei; pl. bomboane

bomboa s. f., g.-d. art. bomboanei; pl. bomboane

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BOMBOA s. (prin Transilv.) puiț. (A servit o ~ cu lapte.)

BOMBOA s. (prin Transilv.) puiț. (A mîncat o ~ cu lapte.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bomboană (bomboane), s. f. – Produs de cofetărie de forme diferite, caramelă. – Var. (înv.) bombon. Fr. bonbon.Der. bombonieră, s. f., din fr. bonbonnière.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

bomboană fondantă expr. (adol., iron.) tip antipatic.

bomboane agricole expr. semințe prăjite de floarea-soarelui sau dovleac.

de chichi, de-un leu ridichi, de-un leu bomboane și de restul mentosane expr. (glum.) v. de chichi.

Intrare: bomboană
bomboană substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bomboa
  • bomboana
plural
  • bomboane
  • bomboanele
genitiv-dativ singular
  • bomboane
  • bomboanei
plural
  • bomboane
  • bomboanelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bombon
  • bombonul
  • bombonu‑
plural
  • bomboane
  • bomboanele
genitiv-dativ singular
  • bombon
  • bombonului
plural
  • bomboane
  • bomboanelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bonbon
  • bonbonul
  • bonbonu‑
plural
  • bonboane
  • bonboanele
genitiv-dativ singular
  • bonbon
  • bonbonului
plural
  • bonboane
  • bonboanelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bomboa, bomboanesubstantiv feminin

  • 1. Mic produs de cofetărie fabricat din sirop de zahăr aromatizat, ciocolată etc., având culoare, gust și formă foarte variate. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: puiț
    • format_quote Nu uită... să-mi întindă cutia cu două sute cincizeci de grame de bomboane fondante. PAS, Z. I 97. DLRLC
    • format_quote După ce veneau ceva bomboane de bună sosire și atențiunea celor mari se îndrepta în alte părți, porneam cu fratele meu în explorare. GALACTION, O. I 328. DLRLC
    • format_quote Mergi la cofetărie, de-mi adă vro două ocale de bomboane. ALECSANDRI, T. I 276. DLRLC
    • format_quote figurat familiar Epitet dat unei persoane drăgălașe. DLRLC
    • format_quote O bomboană de fată. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic