2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BOMBĂNÍRE, bombăniri, s. f. Faptul de a bombăni; bombănit, bombăneală. – V. bombăni.

BOMBĂNÍRE, bombăniri, s. f. Faptul de a bombăni; bombănit, bombăneală. – V. bombăni.

bombănire sf [At: SADOVEANU, SĂM. III, 684 / Pl: ~ri / E: bombăni] 1 (Înv) Bâzâit de albine. 2 Vorbire înceată și greu inteligibilă (prin care cineva își manifestă nemulțumirea). 3 (Fig) Zgomot surd.

BOMBĂNÍ, bómbăn, vb. IV. Intranz. 1. A vorbi pentru sine, încet și fără a articula răspicat sunetele. ♦ Tranz. A sâcâi pe cineva, arătându-i nemulțumirea prin vorbe spuse parcă pentru sine. 2. (Despre copiii mici) A produce sunete nearticulate. – Formație onomatopeică.

bombăni [At: LB / V: ~boni, bum~ / Pzi: ~esc / E: fo] 1 vi (Înv; d. albine) A bâzâi. 2 vi A vorbi singur, încet și greu inteligibil (cu nemulțumire) Cf murmura, mormăi, bolborosi, (pop) cârâi. 3 vt (D. copiii mici) A scoate sunete nearticulate. 4 vt A-și arăta nemulțumirea prin vorbe spuse pentru sine.

BOMBĂNÍ, bombănesc, vb. IV. Intranz. 1. A vorbi pentru sine, încet și fără a articula răspicat sunetele. ♦ Tranz. A sâcâi pe cineva, arătându-i nemulțumirea prin vorbe spuse parcă pentru sine. 2. (Despre copiii mici) A produce sunete nearticulate. – Formație onomatopeică.

BOMBĂNÍ, bombănesc, vb. IV. 1. Intranz. A vorbi singur, printre buze, încet și uneori nedeslușit (mai ales spre a-și arăta nemulțumirea). V. murmura, mormăi, bolborosi. Păi da, c-o să dărîm poarta omului! a bombănit tata. PAS, Z. I 177. Nu mai cred eu asta! a bombănit posomorită lelea Ileana. SADOVEANU, N. F. 103. Pe drum, Costică, privind la obloanele prăvăliilor, bombănește mereu. CARAGIALE, O. II 357. ♦ Tranz. A certa (pe cineva) bodogănind mereu. V. a bate la cap. Ajunge! M-ai bombănit destul. 2. Tranz. (Despre copiii mici care nu știu încă să vorbească) A produce sunete nearticulate; a gînguri. Copilul se joacă cu minuțele lui, bombănind vorbe de tainic înțeles. SLAVICI, N. I 42. – Prez. ind. pers. 3 sg. și bombăne (STANCU, D. 48). – Variantă: bomboní (ISPIRESCU, L. 325, PĂSCULESCU, L. P. 35) vb. IV.

BOMBĂNÍ, bombănesc, vb. IV. 1. Intranz. A vorbi singur, încet și nedeslușit. ♦ Tranz. A certa, a sâcâi pe cineva. 2. Tranz. (Despre copiii mici) A produce sunete nearticulate; a gânguri. – Onomatopee.

A BOMBĂNÍ ~ésc 1. intranz. 1) (despre persoane) A vorbi încet și nedeslușit (în semn de nemulțumire); a bodogăni; a boscorodi. 2) (despre copii mici) A vorbi nearticulat. 2. tranz. (persoane) A deranja, manifestându-și nemulțumirea prin vorbe spuse încet și confuz. /Onomat.

bombănì v. 1. a scoate un glas surd ca muștele sau albinele; 2. a mormăi: tot bombănia din gură. [Onomatopee].

bombănésc și (rar) bombăĭésc v. intr. (imit. înrudit cu lat. bombus, vgr. bómbos, bîzîĭală, huruĭală; ung. bömbölni, a bombăni ș.a. V. bumbac și cĭondănesc). Vest. Murmur, mormăi, bodogănesc, vorbesc încurcat și încet de necaz orĭ din altă pricină. V. tr. Nu mă bombăni! – În est bondănesc și dondănesc (rudă cu ung. dongani, döngeni ș.a.); pleca dondănind singur (Sov. 71 și 2257 și VR. 1922, 3, 414). V. dăngănesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bombăníre s. f., g.-d. art. bombănírii; pl. bombăníri

bombăníre s. f., g.-d. art. bombănírii; pl. bombăníri

bombăní (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. bómbăne, imperf. 3 sg. bombăneá; conj. prez. 3 să bómbăne

bombăní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bombănésc, imperf. 3 sg. bombăneá; conj. prez. 3 sg. și pl. bombăneáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BOMBĂNÍ vb. a bălmăji, a bâigui, a bârâi, a bodogăni, a bolborosi, a boscorodi, a gângăvi, a îndruga, a îngăima, a îngâna, a mârâi, a molfăi, a mormăi, a murmura, (pop.) a blodogori, a bufni, (reg.) a dondăni, a mogorogi, a mondăni, a mormoti, a morocăni, a slomni, a tolocăni, (Ban.) a pâtcăi, (prin Olt.) a șondoroi. (Ce tot ~ acolo?)

BOMBĂNÍ vb. v. bâzâi, bodogăni, cicăli, dăscăli, plictisi, sâcâi, zbârnâi, zâzâi, zumzăi.

bombăni vb. v. BÎZÎI. BODOGĂNI. CICĂLI. DĂSCĂLI. PLICTISI. SÎCÎI. ZBÎRNÎI. ZÎZÎI. ZUMZĂI.

arată toate definițiile

Intrare: bombănire
bombănire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bombănire
  • bombănirea
plural
  • bombăniri
  • bombănirile
genitiv-dativ singular
  • bombăniri
  • bombănirii
plural
  • bombăniri
  • bombănirilor
vocativ singular
plural
Intrare: bombăni
verb (VT334)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bombăni
  • bombănire
  • bombănit
  • bombănitu‑
  • bombănind
  • bombănindu‑
singular plural
  • bombăne
  • bombăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bombăn
(să)
  • bombăn
  • bombăneam
  • bombănii
  • bombănisem
a II-a (tu)
  • bombăni
(să)
  • bombăni
  • bombăneai
  • bombăniși
  • bombăniseși
a III-a (el, ea)
  • bombăne
(să)
  • bombăne
  • bombănea
  • bombăni
  • bombănise
plural I (noi)
  • bombănim
(să)
  • bombănim
  • bombăneam
  • bombănirăm
  • bombăniserăm
  • bombănisem
a II-a (voi)
  • bombăniți
(să)
  • bombăniți
  • bombăneați
  • bombănirăți
  • bombăniserăți
  • bombăniseți
a III-a (ei, ele)
  • bombăne
(să)
  • bombăne
  • bombăneau
  • bombăni
  • bombăniseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bombăni
  • bombănire
  • bombănit
  • bombănitu‑
  • bombănind
  • bombănindu‑
singular plural
  • bombănește
  • bombăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bombănesc
(să)
  • bombănesc
  • bombăneam
  • bombănii
  • bombănisem
a II-a (tu)
  • bombănești
(să)
  • bombănești
  • bombăneai
  • bombăniși
  • bombăniseși
a III-a (el, ea)
  • bombănește
(să)
  • bombănească
  • bombănea
  • bombăni
  • bombănise
plural I (noi)
  • bombănim
(să)
  • bombănim
  • bombăneam
  • bombănirăm
  • bombăniserăm
  • bombănisem
a II-a (voi)
  • bombăniți
(să)
  • bombăniți
  • bombăneați
  • bombănirăți
  • bombăniserăți
  • bombăniseți
a III-a (ei, ele)
  • bombănesc
(să)
  • bombănească
  • bombăneau
  • bombăni
  • bombăniseră
verb (VT334)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bomboni
  • bombonire
  • bombonit
  • bombonitu‑
  • bombonind
  • bombonindu‑
singular plural
  • bombone
  • bomboniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bombon
(să)
  • bombon
  • bomboneam
  • bombonii
  • bombonisem
a II-a (tu)
  • bomboni
(să)
  • bomboni
  • bomboneai
  • bomboniși
  • bomboniseși
a III-a (el, ea)
  • bombone
(să)
  • bombone
  • bombonea
  • bomboni
  • bombonise
plural I (noi)
  • bombonim
(să)
  • bombonim
  • bomboneam
  • bombonirăm
  • bomboniserăm
  • bombonisem
a II-a (voi)
  • bomboniți
(să)
  • bomboniți
  • bomboneați
  • bombonirăți
  • bomboniserăți
  • bomboniseți
a III-a (ei, ele)
  • bombone
(să)
  • bombone
  • bomboneau
  • bomboni
  • bomboniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bombănire

etimologie:

  • vezi bombăni
    surse: DEX '98 DEX '09

bombăni bomboni

  • 1. A vorbi pentru sine, încet și fără a articula răspicat sunetele.
    exemple
    • Păi da, c-o să dărîm poarta omului! a bombănit tata. PAS, Z. I 177.
      surse: DLRLC
    • Nu mai cred eu asta! a bombănit posomorîtă lelea Ileana. SADOVEANU, N. F. 103.
      surse: DLRLC
    • Pe drum, Costică, privind la obloanele prăvăliilor, bombănește mereu. CARAGIALE, O. II 357.
      surse: DLRLC
  • 2. (Despre copiii mici) A produce sunete nearticulate.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: gânguri attach_file un exemplu
    exemple
    • Copilul se joacă cu mînuțele lui, bombănind vorbe de tainic înțeles. SLAVICI, N. I 42.
      surse: DLRLC

etimologie: