Definiția cu ID-ul 420880:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
bombă (bombe), s. f. – 1. Proiectil. – 2. (Arg.) Cîrciumă. – Var. (Mold.) boambă. It. bomba (sec. XVII). Sensul de cîrciumă poate fi în legătură cu fr. faire la bombe, bombance. – Der. bomba, vb., din fr. bomber; bombé, s. n. (bombeu; Arg., pantofi).