opțiuni
  • info

2 intrări

20 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

boltire sf [At: IORGA, C. I. II, 8 / Pl: ~ri / E: bolti] 1 Construire în formă de boltă (1). 2 (Înv) Bolta (1) cerului.

boltire s.f. 1 (arhit.) Boltă, arcadă. ◊ Compar. Rămînea cu ochii pierduți spre pădure, ce părea o boltire (AGÂR.). ◊ Poet. În văzul colinelor, roșii sub boltirea nopții (GAL.). 2 Fig. Boltă cerească. Umede tremur lumine pe boltirea cea albastră (EMIN.). • pl. -i. /v. bolti.

BOLTIRE, boltiri, s. f. Boltă (a cerului), boltitură. Neliniștea moșneagului creștea cu cît privea mai mult cerul fără nori și boltirile lui. GALACTION, O. I 166. Umede tremur lumine pe boltirea cea albastră. EMINESCU, O. IV 127. ◊ Fig. În văzul colinelor, roșii sub boltirea nopții, sonda arde ca o spînzurătoare uriașă. GALACTION, O. I 315.

BOLTIRE, boltiri, s. f. Boltă (a cerului). Umede tremur lumine pe boltirea cea albastră (EMINESCU).

BOLTI, boltesc, vb. IV. Tranz. A da (unei construcții) formă de boltă (1). ♦ Refl. A se deschide în formă de boltă (1). – Din boltă.

BOLTI, boltesc, vb. IV. Tranz. A da (unei construcții) formă de boltă (1). ♦ Refl. A se deschide în formă de boltă (1). – Din boltă.

bolti [At: GORUN, F. 156 / Pzi: ~tesc / E: boltă] 1 vt A da (unei construcții) formă de boltă (1). 2 vr A lua formă de boltă (1).

bolti vb. IV. tr., refl. (arhit.) A da sau a avea formă de boltă. (refl.) A căpăta formă de boltă; a se arcui. ◊ Poet. Pajiștea peste care se bolteau coroanele stejarilor (AGÂR.). • prez.ind. -esc. /boltă + -i.

BOLTI, boltesc, vb. IV. Refl. A lua sau a avea formă de boltă. Cînd a stat viscolul și s-a boltit văzduhul ca un smalț albastru, gerul a prefăcut apa în cremene. SADOVEANU, P. M. 173. Soarele se lăsa spre dealul Galatei... și cerul se boltea fără nouri. SADOVEANU, Z. C. 207. ◊ Tranz. Fig. Vîntul a contenit cu desăvîrșire. Cerul boltește un albastru curat. SADOVEANU, O. A. II 192.

BOLTI, pers. 3 boltește, vb. IV. Refl. A lua sau a avea formă de boltă (1). – Din boltă.

A SE BOLT/I se ~ește intranz. 1) A căpăta formă de boltă. 2) A avea formă de boltă. /Din boltă

A BOLTI ~esc tranz. (construcții) A face să capete formă de boltă. /Din boltă

boltì v. 1. a încheia o clădire în boltă; 2. a săpa în formă de boltă.

boltésc v. tr. (d. boltă). Construiesc în formă de boltă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bolti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boltesc, 3 sg. boltește, imperf. 1 bolteam; conj. prez. 1 sg. să boltesc, 3 să boltească

bolti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boltesc, imperf. 3 sg. boltea; conj. prez. 3 să boltească

bolti vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boltesc, imperf. 3 sg. boltea; conj. prez. 3 sg. și pl. boltească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BOLTIRE s. v. boltă, cer, firmament.

boltire s. v. BOLTĂ. CER. FIRMAMENT.

BOLTI vb. a se arcui. (Plafonul se ~ elegant.)

BOLTI vb. a se arcui. (Plafonul se ~ elegant.)

Intrare: boltire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • boltire
  • boltirea
plural
  • boltiri
  • boltirile
genitiv-dativ singular
  • boltiri
  • boltirii
plural
  • boltiri
  • boltirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: bolti
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bolti
  • boltire
  • boltit
  • boltitu‑
  • boltind
  • boltindu‑
 singular plural
  • boltește
  • boltiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • boltesc
 (să)
  • boltesc
  • bolteam
  • boltii
  • boltisem
a II-a (tu)
  • boltești
 (să)
  • boltești
  • bolteai
  • boltiși
  • boltiseși
a III-a (el, ea)
  • boltește
 (să)
  • boltească
  • boltea
  • bolti
  • boltise
plural I (noi)
  • boltim
 (să)
  • boltim
  • bolteam
  • boltirăm
  • boltiserăm
  • boltisem
a II-a (voi)
  • boltiți
 (să)
  • boltiți
  • bolteați
  • boltirăți
  • boltiserăți
  • boltiseți
a III-a (ei, ele)
  • boltesc
 (să)
  • boltească
  • bolteau
  • boltiră
  • boltiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

boltire, boltirisubstantiv feminin

  • 1. Boltă (a cerului). DLRLC DLRM
    sinonime: boltitură boltă cer firmament
    • format_quote Neliniștea moșneagului creștea cu cît privea mai mult cerul fără nori și boltirile lui. GALACTION, O. I 166. DLRLC
    • format_quote Umede tremur lumine pe boltirea cea albastră. EMINESCU, O. IV 127. DLRLC
    • format_quote figurat În văzul colinelor, roșii sub boltirea nopții, sonda arde ca o spînzurătoare uriașă. GALACTION, O. I 315. DLRLC

bolti, boltescverb

  • 1. A da (unei construcții) formă de boltă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote figurat Vîntul a contenit cu desăvîrșire. Cerul boltește un albastru curat. SADOVEANU, O. A. II 192. DLRLC
    • 1.1. reflexiv A se deschide în formă de boltă. DEX '09 DEX '98
      sinonime: arcui
      • format_quote Cînd a stat viscolul și s-a boltit văzduhul ca un smalț albastru, gerul a prefăcut apa în cremene. SADOVEANU, P. M. 173. DLRLC
      • format_quote Soarele se lăsa spre dealul Galatei... și cerul se boltea fără nouri. SADOVEANU, Z. C. 207. DLRLC
etimologie:
  • boltă DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.