boleoanemocorie s.f. (bot.) Răspîndire a semințelor și sporilor prin aruncare în exterior și prin vînt. • sil. -le-o-. g.-d. -iei. /<fr. boléoanémochorie.

boleo- Elem. de compunere „împrăștiere, diseminare”. • /<fr. boléo-.

BOLEO- „împrăștiere, diseminare”. ◊ gr. boleo „a arunca, a azvîrli” > fr. boléo-, engl. id., germ. id. > rom. boleo-. □ ~anemocorie (v. anemo-, v. -corie₂), s. f., răspîndire a semințelor și sporilor prin aruncare la exterior; ~autocorie (v. auto-, v. -corie₂), s. f., autodiseminare printr-un mecanism propriu.