2 intrări

5 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

boldur sm [At: SCRIBAN, D. / V: ~e / Pl: ~i / E: nct] 1 (Pes; Buc) Bold1. 2 (Îf boldure) Lemn cu care se strânge gura sacului.

bóldur m., ca fagur (d. bold). Buc. Bold (prăjină) de scornit peștele de supt malurĭ.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BOLDUR, Alexandru (1886-1988, n. Chișinău), istoric român. Conf. univ. la Petrograd, prof. univ. la Sevastopol, Chișinău și Iași. Colaborator (din 1938) și director (1943-1947) al Institutului de Isotrie Națională din Iași. Contribuții fundamentale privind istoria Moldovei, mai ales a Basarabiei („Basarabia românească”, „Ștefan cel Mare, voievod al Moldovei (1457-1504). Studiu de istorie socială și politică”).

BOLDUR. 1. Boldur (Dm; Arh); -a (Moț). 2. Boldor (Ștef, C Ștef; Bîr I; Ard); Buldur (IS 278; An Com); ambele forme prin as. progr. și regr. 3. Boldări, P., act.; cf. subst. mar. boldurel „prăvălie” (Tit Bud).

Intrare: Boldur
Boldur nume propriu
nume propriu (I3)
  • Boldur
Intrare: boldur
boldur
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.