6 definiții pentru boinic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bóinic [At: VARLAAM, C. II, 19 / Pl: ~ici / E: vsl бойникъ] (Înv) 1 sm Luptător. 2 sm Gladiator. 3 sm Atlet. 4 a Puternic. 5 sm (Reg) Bătăuș.

BOINIC s. m. (Mold., ȚR) Luptător, atlet, gladiator. A: [Împăratul] avea un boinic, … om mare și vîrtucios. VARLAAM. Tiranul puse nește boinici să-l giunghe cu cuțîtele. DOSOFTEI, VS. ◊ (Adjectival) Ucise crai boinici. DOSOFTEI, PS. Într-acel turnu fiind mulți eghipténi boinici sau luptători. NCCD, 380. B: (Adjectival) Și cel boinic nu va mîntui sufletul lui. BIBLIA (1688). Etimologie: sl. bojnikŭ. Cf. scr. bojnik, idem, bg. bojnik „o pasăre răpitoare”, rus. bojnik „pescar care pescuiește cu ostia”. Vezi și boiniță. substantiv masculin

bóĭnic m. (vsl. boĭnikŭ, sîrb. bojnik, luptător [d. boĭ, luptă], de unde și ung. bajnok, luptător, bojnyik, tîlhar. V. războĭnic). Vechĭ. Rar azĭ. Atlet, pehlivan, luptător (Negustoriĭ care se duceaŭ la Galațĭ cu căruțele aveaŭ tocmițĭ boinicĭ ca să-l apere de tîlharĭ). Fig. Bătăuș, scandalagiŭ: ajunsese boĭnicu satuluĭ!


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BÓINIC s. v. gladiator, luptător, războinic.

boinic s. v. GLADIATOR. LUPTĂTOR. RĂZBOINIC.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bóinic (bóinică), adj. – (Înv.) Războinic, viteaz. Sl. bojnikŭ, de la boji „război”, cf. sb. bojnik (DAR).

Intrare: boinic
boinic adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • boinic
  • boinicul
  • boinicu‑
  • boinică
  • boinica
plural
  • boinici
  • boinicii
  • boinice
  • boinicele
genitiv-dativ singular
  • boinic
  • boinicului
  • boinice
  • boinicei
plural
  • boinici
  • boinicilor
  • boinice
  • boinicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)