6 definiții pentru boinic
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
bóinic [At: VARLAAM, C. II, 19 / Pl: ~ici / E: vsl бойникъ] (Înv) 1 sm Luptător. 2 sm Gladiator. 3 sm Atlet. 4 a Puternic. 5 sm (Reg) Bătăuș.
BOINIC s. m. (Mold., ȚR) Luptător, atlet, gladiator. A: [Împăratul] avea un boinic, … om mare și vîrtucios. VARLAAM. Tiranul puse nește boinici să-l giunghe cu cuțîtele. DOSOFTEI, VS. ◊ (Adjectival) Ucise crai boinici. DOSOFTEI, PS. Într-acel turnu fiind mulți eghipténi boinici sau luptători. NCCD, 380. B: (Adjectival) Și cel boinic nu va mîntui sufletul lui. BIBLIA (1688). Etimologie: sl. bojnikŭ. Cf. scr. bojnik, idem, bg. bojnik „o pasăre răpitoare”, rus. bojnik „pescar care pescuiește cu ostia”. Vezi și boiniță. substantiv masculin
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de dante
- acțiuni
bóĭnic m. (vsl. boĭnikŭ, sîrb. bojnik, luptător [d. boĭ, luptă], de unde și ung. bajnok, luptător, bojnyik, tîlhar. V. războĭnic). Vechĭ. Rar azĭ. Atlet, pehlivan, luptător (Negustoriĭ care se duceaŭ la Galațĭ cu căruțele aveaŭ tocmițĭ boinicĭ ca să-l apere de tîlharĭ). Fig. Bătăuș, scandalagiŭ: ajunsese boĭnicu satuluĭ!
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
BÓINIC s. v. gladiator, luptător, războinic.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
boinic s. v. GLADIATOR. LUPTĂTOR. RĂZBOINIC.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
bóinic (bóinică), adj. – (Înv.) Războinic, viteaz. Sl. bojnikŭ, de la boji „război”, cf. sb. bojnik (DAR).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| adjectiv (A10) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||