boieréște av [At: SBIERA, P. 4 / E: boier¹ + -ește] 1 Specific boierului¹ (1). 2 Care se referă la boier¹ (1). 3 Care provine de la boier¹ (1). 4 De boier¹ (1). 5 (Îe) A juca ~ A dansa boiereasca (8).

BOIERÉȘTE adv. Ca boierii. – Boier + suf. -ește.

BOIERÉȘTE adv. Ca boierii. – Boier + suf. -ește.

BOIERÉȘTE adv. În felul sau după obiceiul boierilor, ca un boier, fără a munci, exploatînd pe alții, huzurind. Ar fi putut să fie cel mai bogat om și să trăiască boierește. SBIERA, P. 4. înțelegi, cucoană, de ce mă aflu aici în leș, pe la ceasu aista, în loc de a horăi boierește la moșie... după obicei? ALECSANDRI, T. I 169.

BOIERÉȘTE adv. Ca boierii; fig. foarte bine. – Din boier + suf. -ește.

BOIERÉȘTE adv. 1) În felul boierilor; ca boierii. 2) fig. Foarte bine. A trăi ~. [Sil. bo-ie-] /boier + suf. ~ește

boierí [At: VARLAAM, C. 300 / Pzi: ~resc / E: boieri] 1-2 vtr (Înv) A (se) face boier (1). 3 vr (Fig) A trăi ca un boier (1). 4 vr (Fam) A face pe boierul (1). 5 vt (Îpf; irn) A infecta pe cineva cu o boală venerică.

BOIERÍ, boieresc, vb. IV. 1. Tranz. (În orînduirea feudală din Țările Romînești) A ridica (pe cineva) la rangul de boier, a face (pe cineva) boier (prin conferirea unei dregătorii). Și iată-l pe Stoicea: boierit de vodă. GALACTION, O. I 51. După bătălia de la Cosmin, [Ștefan] îl boieri, ș-acum e în divanul țării. DELAVRANCEA, 103. Cu cîte daruri și cinste l-a-ncărcat caimacanul pe Negoiță... I-a dăruit cu hrisov o moșie, s-o stăpînească de veci, și pe d-asupra l-a și boierit. CARAGIALE, O. III 45. Refl. Corbeo, maică, mai trăiești? Că, de cînd te-ai boierit, Maica nu te-a mai zărit! TEODORESCU, P. P. 532. 2. Refl. Fig. A trăi sau a se comporta ca un boier, adoptînd o atitudine comodă în viață, disprețuind munca, lăsîndu-se servit de alții. Ei, fir-ați ai dracului, vă boierirăți și aveți slugă și voi! PAS, L. I 97. Iaca măi! Nu cumva s-o boierit? ALECSANDRI, T. 913.

BOIERÍ, boieresc, vb. IV. 1. Tranz. A ridica pe cineva la rangul de boier. 2. Refl. Fig. A trăi sau a se comporta ca un boier, disprețuind munca. – Din boier.

A BOIERÍ ~ésc tranz. înv. A conferi titlul de boier; a face boier. [Sil. bo-ie-] /Din boier

A SE BOIERÍ mă ~ésc intranz. fam. (despre persoane) 1) A căpăta apucături de boier. 2) A se comporta ca un boier; a o face pe boierul. [Sil. bo-ie-] /Din boier

boierì v. 1. a face pe cineva boier (punându-l în slujbă); 2. a da cuiva rangul de boier; 3. a se fuduli, a se lenevi.

2) boĭerésc v. tr. (d. boĭer, ca rus. boĭaritĭsĕa, a se boĭeri). Fac boĭer, daŭ pitac de boĭerie. V. refl. Fac pe boĭeru, mă fudulesc. Mă lenevesc: na, că s’a boĭerit țopîrlanu!

boieréște adv.

boieréște adv. (sil. bo-ie-)

boierí (a ~) (înv., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boierésc, imperf. 3 sg. boiereá; conj. prez. 3 să boiereáscă

boierí vb. (sil. bo-ie-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boierésc, imperf. 3 sg. boiereá; conj. prez. 3 sg. și pl. boiereáscă

BOIERÉȘTE adv. (fig.) domnește. (A dormit ~.)

*BOIEREȘTE adv. (fig.) domnește. (A dormit ~.)